Pavel Coruț este unul dintre cei mai curajoși scriitori pe care patria noastră i-a oferit literaturii de specialitate din Europa și nu numai. Fost agent de informații, Coruț devine un pion principal în lupta pentru deconspirarea unor secrete vitale pentru România ceaușistă. El reușește să se refugieze o vreme în America, unde își dedică mare parte din viață scrisului, iar operele sale vor fi primite cu mare succes pe piață, fiind traduse în numeroase limbi străine și masiv distribuite. El scrie cu patos despre realitatea patriei sale, despre lumini și umbre în politică, despre adevăr și despre demascarea unor chestiuni complicate.
Evenimentele din decembrie 1989 au fost marcante pentru întreaga societate românească și au adus un suflu de libertate pe care românii l-au dorit ani la rând, dar nu au avut curajul să creeze. Coruț, deja stabilit de mai mulți ani în SUA, are curajul să se inspire din căderea lui Ceaușescu și să aducă în fața publicului fel și fel de incursiuni pline de suspans. E drept, el scrie prin filtrul gândirii unui fost agent de informații, iar publicul nu îi va interpreta întocmai gândurile.
Scrierea prezentă este un amestec de realitate și ficțiune, un soi de mărturisire personală, care ne va urmări multă vreme. Adesea, autorul nostru va conta pe capacitatea noastră de adaptare și pe maniera în care ne raportăm la cele pe care ni le povestește. El vorbește despre perioada comunistă cu atâta lejeritate, încât fiecare cititor are obligația să o treacă înainte prin filtrul propriei gândiri. Suntem curioși să aflăm fel și fel de secrete de partid, să trecem prin evenimentele veacului, să luăm parte la dineuri de stat și să înțelegem amenințarea care plana asupra noastră atâta vreme cât Ceaușescu se afla la putere. Adesea, Coruț seamănă în relatări cu alți scriitori celebri și chiar am putea afirma că se inspiră din lucrările spionului Pacepa. El mărturisea, la acel moment, că scrie cu o lejeritate pe care el însuși nu o poate înțelege, dar știe că tocmai așa poate să își cucerească publicul curios.
Participă la diverse sesiuni literare în SUA, unde cărțile sale au mare succes și este invitat să descrie statul în care a trăit atâția ani. Coruț idealizează puțin comunismul, dar nu se ferește să scoată la iveală mizeria și crimele acestui regim. Cartea are o tentă literară puternică, iar multe pasaje sunt gânduri subiective, personale, ale autorului nostru. Realitățile politice sunt adesea divizate, iar scrierea este mai mult despre viitorul celor care au ocazia să trăiască în România de după 89. Curajos, plin de talent, obsedat de imaginea sa în ochii Occidentului, autorul face o pledoarie interesantă, pentru care va fi iubit și criticat în egală măsură. Este apreciat intens peste hotare, iar România alege să-l publice târziu, când faima deja îi atinsese numele. Astăzi, multe scrieri de-ale sale sunt traduse în nenumărate limbi străine, iar aceasta de față poate fi găsită la noi în numeroase ediții: ErcPress (1999), Univers (2002), Eminescu (2007).