Pavel Corut - Fiul Geto-Daciei

Pavel Coruț, născut la Glăvăneștii Vechi (Iași), pe 17 iunie 1949, a fost un scriitor român, autor a peste 100 de cărți. Și-a început cariera literară în anul 1992, subiectele atinse de autor fiind diverse, precum: ficțiune speculativă, istorie, metode de autoeducare, psihologie aplicată, versuri, cultul strămoșilor, misterele lumii în care trăim, servicii secrete.

Cartea "Fiul Geto-Daciei", publicată pentru prima oară în anul 1995, este împărțită în șase părți, și anume: "Meseta sângeroasă", "Raid în Casablanca", "Afaceri spaniole", "Centrala din Paris", "Fiul Geto-Daciei" și "Încotro românilor?". Romanul face parte din seria "Octogonul", în care ficțiunea se împletește cu realitatea într-un mod subtil pe parcursul întregii serii, cititorul fiind provocat, pe nesimțite, la o analiză rece a evenimentelor post-decembriste din România și nu numai. Pregătirea specifică de ofițer în contraspionaj a lui Pavel Coruț își spune cuvântul, experiența acumulată în timpul activării în serviciile secrete oferindu-i posibilitatea descrierii fidele a modului de viață, misterios, al spionilor.

În prima parte a cărții, intitulată "Meseta sângeroasă", este portretizată o adevărată scenă de război. Naratorul, Varain, se află în meseta marocană, într-o situație cam critică, alături de el fiind prezenți patru români și două duzini de yankei, aceștia din urmă punându-se gospodărește pe treabă, trăgând vârtos, cu toate armele din dotare. La doi pași de Varain se afla un tip blond, cu fața nerasă și boțită de nesomn, acționând ca pe pilot automat: băga grenada pe țeavă, ochea, trăgea, trântea o bucată de zid; luând-o apoi de la capăt. Puțin mai târziu în aceeazi zi, aceștia sunt surprinși de un atac brusc, în urma căruia, cel puțin cinci dintre ei muriseră. Fără eroare, bubulii - conspiratorii interni, dar mai ales internaționali care urzesc împotriva României; îi prinseseră pe picior greșit, într-un sat ruinat, tocându-i mărunțel.. dacă ritmul continua, până dimineața următoare nu ar mai fi rămas niciunul dintre ei în viață. Singura soluție pe care o vedeau acum era să spargă încercuirea către Meknes. Varaian fusese însărcinat cu misiunea de a îngropă în ruinele unei foste cetăți o capsulă energetico-informativă, la care băieții de la tehnic munciseră câteva săptămâni. "Jucăria" lor nu era grea, dar nu se preta la transport. După multe calcule, specialiștii hotărâseră să o facă în forma unui ou perfect etanș. Când au ajuns la câțiva zeci de metri de fosta cetate, aceștia au spus parola de recunoaștere, urmând ca mai apoi arheologii să le indice locul exact unde ar trebui să o îngroape, cât mai adânc posibil. Ajuns în tranșeu, Varain a admirat opera săpătorilor, era un fel de fântână, pe buza gropii ședând frumos pietrele scoase. La semnalul lui, băieții au tras "oul" din plasa care i-a ajutat să îl transporte, făcându-i vânt în gaură. Acesta a lucit scurt, în lumina lanternei, dispărând apoi în gaură. Pe carcasa, "oul" erau inscripționate câteva semne misterioase, specialiștii în paleoastronautică lucrând mult pentru a ajunge la o formă finală cât mai credibilă. Adunaseră din hârțoagele lor cele mai frecvente inscripții, discutând zile în treci pe tema lor, "păruindu-se" zdravăn pentru fiecare linie inscripționată. Alte nouă capsule energetice false purtau semne identice, acestea fiind trimise spre îngropare în toată lumea, nu la întâmplare, din Mexic și până în Australia, acestea aveau locuri precis stabilite și marcate pe hartă. Ce urma să se întâmple în acele locuri fiind o poveste lungă.

Cartea "Fiul Geto-Daciei" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Gemenii (1995) și Miracol (1995).