Peter F. Hamilton - Disfunctia realitatii

Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori britanici de science-fiction cu romane precum Zorii nopții, Regina viselor sau Zeul adormit, iar numele său a ajuns în librăriile internaționale foarte repede. Vorbim despre Peter F. Hamilton  ce s-a născut pe 2 martie 1960 în orașul Rutland din Anglia. În timpul scolii a studiat știința și literatura iar la 16 ani a început să scrie, mai mult din distracție. A decis să nu urmeze o facultate pentru că a considerat că mai bine va învăța singur ceea ce dorește cu adevărat și se pare că a reușit. În adolescență a descoperit cărțile lui Clarke sau Asimov și revistele despre știință, așa că acum știm de unde a pornit inspirația sa. La începutul anilor '80 a publicat prima sa nuvelă într-o revistă iar aprecierile i-au oferit încrederea necesară pentru a publica și primul său roman "Mindstar rising " în 1993. Succesul a venit imediat iar stilul său a fost extrem de apreciat însă a preferat întotdeauna să nu stea în fața reflectoarelor și să se ferească de aparițiile publice.

Nuvela "Disfuncția realității" a fost publicată pentru prima oară în limba engleză în iarna anului 1996 la editura Macmillan. În limba română are să apară în seria de trei volume oferite de editura Nemira în anul 2009.

Ne transpunem în secolele al XXVI-lea și al XXVII-lea, adică undeva la începutul anilor 2610 când rasa umană este deja supradezvoltată. Luna are un alt rol acum, spațiul este deja explorat întrutotul și se întemeiază Confederația. Oamenii sunt împărțiți acum în două categorii: Adamiști, adică oamenii ce se consideră normali, religioși și foarte buni ingineri, și Edeniști, ce nu cred în religie și trăiesc pe stații spațiale. În ciuda acestor diferențe, ei lucrează împreună la Confederație, unitatea ce permite comerțul interstelar, îi păzește de războaie și previne răspândirea antimateriei, arma ce dacă ar cădea în mâinile cui nu trebuie ar distruge întreg universul. Până acum au reușit să întâlnească doar trei rase de extratereștri, Jiciro ce a avut o prezență discretă, Tyrathca, o specie insecticidă ce încearcă să fugă de distrugerea lumii sale și Kiint, cea mai străveche speciei care ocupă doar o planetă și ajută la studiile instituției.

Despre călătoriile interplanetare nici nu cred că mai are rost să mai vorbim, fiindcă încă din titlu  înțelegem că ceva nu este cum ar trebui. Personajele fac tot posibilul să rezolve misiunile, ajung chiar și în Atlantida, regiunea legendară  redescoperită după sute de ani. Statia spațială Lady MacBeth nu dezamăgește nici de această dată și reușește să ajungă pe tărâmuri îndepărtate unde mercenarii și extratereștrii necunoscuți nu vor chiar binele pasagerilor.

În general nuvela a primit recenzii bune, doar că foarte mulți critici au susținut că acțiunea începe de abia după pagină 200 și de abia după pagină 300 înțelegem cu adevărat ce se întâmplă.