Peter Handke s-a născut pe 6 decembrie 1942 în Griffen, Austria. Este un scriitor, dramaturg și eseist austriac, cunoscut pentru lucrările sale inovatoare și explorarea profundă a psihologiei și a stărilor interioare ale personajelor. Handke a studiat la Universitatea din Viena, unde a studiat literatura germană și a început să-și dezvolte cariera literară.
Debutul său literar a avut loc în anii 1960 cu lucrări care au atras atenția datorită stilului său experimental. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără romanele „Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri” (1970), „Scrisoare scurtă pentru o lungă despărțire” (1972) și „Încercarea de a ajunge acasă” (1973), precum și piesele de teatru „Lungul drum al zilei către noapte” (1984) și „A treia fata” (1966).
În 2019, Peter Handke a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la literatura mondială. Cu toate că a fost o figură centrală în literatura contemporană, Handke a fost și o persoană controversată, având poziții și opinii politice care au generat critici, în special în legătură cu conflictele din fosta Iugoslavie.
Stilul său literar este adesea caracterizat printr-o atenție minuțioasă la detaliile subiective ale experienței umane și printr-o explorare profundă a limbajului și percepției. Operele sale sunt recunoscute pentru originalitatea lor și pentru impactul profund asupra literaturii contemporane.
Povestea urmărește un narator fără nume care pleacă într-o călătorie prin Statele Unite după o despărțire dureroasă de soția sa, Judith. Romanul începe cu protagonistul ajungând la New York și primind o scrisoare de la Judith, care îi spune că intenționează să-l urmărească în călătoria sa. Începe astfel o urmărire psihologică și fizică în care el se deplasează dintr-un oraș în altul, de la New York la Philadelphia, St. Louis și în final, la Los Angeles.
Pe parcursul călătoriei sale, protagonistul întâlnește diverse persoane care îi reflectă stările interioare și îi influențează gândurile și percepțiile. Aceste întâlniri îi adâncesc sentimentul de alienare și confuzie, dar și dorința de a înțelege și de a se regăsi pe sine. În ciuda încercărilor sale de a se detașa de trecut, amintirile și influența lui Judith îl urmăresc constant.
Relația sa cu Judith, reflectată prin scrisorile și întâlnirile tensionate cu ea, servește ca un catalizator pentru introspecția sa. Pe măsură ce călătoria avansează, protagonistul începe să se confrunte cu propriile sale temeri și nesiguranțe, realizând treptat că trebuie să-și înfrunte trecutul pentru a putea găsi o cale de ieșire din starea sa de neliniște.
Critica literară asupra romanului „Scrisoare scurtă pentru o lungă despărțire” de Peter Handke este diversă, reflectând atât aprecierea pentru stilul și profunzimea sa, cât și unele rezerve legate de accesibilitatea și ritmul narațiunii. Criticii laudă stilul narativ al lui Handke, caracterizat printr-o proză lirică și introspectivă. Scriitura sa detaliată și sensibilă reușește să capteze stările emoționale și psihologice ale protagonistului, oferind o experiență de lectură profundă și reflexivă. Handke este apreciat pentru abordarea temelor de alienare, identitate și căutare de sine. Romanul explorează complexitatea emoțională a despărțirii și a călătoriei interioare a protagonistului, oferind o perspectivă nuanțată asupra acestor aspecte universale ale experienței umane.
Cartea „Scrisoare scurtă pentru o lungă despărțire” de Peter Handke a fost publicată pentru prima dată în 1972 de Editura Suhrkamp.
Cartea poate fi găsită pe site-ul nostru, publicată de Editura Art, cu an de apariție 2019, și de Editura Univers, în colecția Romanul Secolului XX, cu an de apariție 1998.