Petre Dulfu - Ispravile lui Pacala

Petre Dulfu s-a născut în comuna Tohat, județul Salaj, într-o familie de intelectuali. A debutat, în anul 1873, în revista "Familia", condusă de Iosif Vulvan, apoi colaborând și cu alte reviste, printre care: "Amicul Familie", "Cărțile săteanului român" și "Șezătoarea". În anul 1894 debutează editorial cu "Isprăvile lui Păcală", lucrare ce i-a adus popularitatea, aceasta fiind premiată de Academia Română, și având parte de zeci de ediții.

Cartea "Isprăvile lui Păcală", publicată pentru prima oară în anul 1894, este o prelucrare originală în versuri a snoavelor populare despre Păcală, volumul fiind împărțit în 24 de capitole. În prima snoavă a volumului, intitulată "Moștenirea", autorul ne arată cum, cu foarte puțin efort, Păcală reușește să capete întreaga moștenire lăsată de tatăl său, în detrimentul fraților lui. Într-un sat, undeva sub cerul scumpei noastre țări, trăia un moșneag ce avea trei feciori. Frații cei mari erau când mai buni, când mai răi, când dezghețați la minte, când mai puțin luminați. Însă, băiatul cel mic, pe nume Păcală, avea un suflet bun, dar era mult mai poznaș, pe toate le făcea sucite, pe dos. Atunci când îl vedeai ai fi putut spune că e un nătâng, gură-cască, însă, în final toate îi ieșeau de minune, lăsând lumea mirată la vederea faptei săvârșite. Într-o zi, bătrânul și-a chemat fiii lângă pat, spunându-le că i-a sunat ceasul. La despărțire, el a dorit să le lase o moștenire. După ani de muncă, singura lui avere era o vacă, pe nume Joiana. După ce acesta va muri, dorința lui era ca cei trei frați să o împartă frățește. După înmormântarea tatălui, cei trei feciori au găsit o modalitate prin care ar fi decis, într-un mod echitabil, cui îi rămâne moștenirea de la tatăl lor. Aceștia au decis ca fiecare să facă câte un "ocol în curte", iar la finalul zilei, când Joiana se va întoarce de la păscut va decide singură la cine va rămâne, în momentul în care va pune piciorul în unul dintre cele trei zone pregătite de ei. Cei doi frati mai mari au considerat ca cel mai bine e sa își așeze ocolul lângă poartă, gândidu-se că așa o vor atrage mai ușor pe Joiana. Merseseră pe timpul zile în pădure după fagi și stejari mai tineri cu care și-au pregătit ocolul. Însă, nu îl puteau lasă gol, așa că au decis să pună și nutreț, otavă unul, și fân altul: "Iac-așa!... să-i placă vacii!". În tot acest timp, Păcală, al lor frate, se odihnea sub un plop. După ce văzu că frații lui terminaseră treaba, se apucă și el. Merse în huceag, pentru a aduce tot ce avea nevoie, și anume: ramuri tinere-nfrunzite, de răchită, de stejar, realizând din ele un frunzar, doar atât, nu considera că ar mai fi nevoie de altceva pentru a o face pe Joiana să îi aleagă ocolul. La apus, Joiana venind alene de la câmp spre casă, intră pe poartă-n curte, se uită în treacăt la toate lucrurile pregătite de frații mai mari ai lui Păcală, le mirosi puțin, alegând în final frunzarul, intrând veselă și începând să-mbuce frunzele tinere puse la dispoziție de Păcală, cel care a rămas din ziua aceea singurul stăpân pe vacă.

Cartea "Isprăvile lui Păcală" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în 17 ediții, și anume: Tineretului (1966), Lucman (2005), Minerva (1970), Cartex 2000 (2018), Garamond (1996), Tineretului (1959),  Porto Franco (1993), Litera (2003), Ștefan (2008), Gutinul (1992), Tineretului (1960), 100+1 Gramar (2007), Cartex 2000 (2012), Cartea Românească (1931), Regis (2001), Eikon (2008) și Litera (1997).