Petre Salcudeanu - Biblioteca din Alexandria

A fost ministrul culturii imediat după încheierea regimului comunist, dar cel mai bine este recunoscut pentru romanele sale ce aveau sa descrie o lume pe care nimeni nu a reușit să o privească la nivelul său: una sinceră, reală și uneori crudă. Petre Sălcudeanu s-au născut pe 8 septembrie 1930 în satul Gligorești din Cluj într-o familie modestă. În adolescență a trebuit să lupte pe front în timpul regimului lui Antonescu, și încă de atunci și-a arătat puterea pentru că s-a dus în prima linie. A urmat apoi Facultatea de Literatură și Critică  din Moscova și Facultatea de Filosofie din București dar a durat ceva timp până să profeseze în vreunul dintre domenii.

Printre cele mai cunoscute opere de numără seria Bunicul, Moartea manechinului sau Ochiul și marea. De asemenea a scris și scenariile pentru Răscoala, seria de 4 episoade Bobocii, Munții în flăcări și multe multe alte filme populare ale vremii.

Redactarea sa a început în 1957 și ajunge la această formă elaborată și cu zeci de pagini în plus de abia după 20 de ani de meditare. Cartea nu a fost scrisă pentru a fi publicată ci pentru că a simțit o apăsare interioară ce îl îndemna la asta. Așa apare în 1992 la editura Fundația Culturală Română prima ediție, urmată de editura Minerva în 1994 și Semne în 2003.

Petre Curta este un scriitor și jurnalist in devenire și de-a lungul vieții a făcut reportaje biografice. Acestea nu sunt cele mai bune dar sunt sincere și lipsite de scrupule într-o eră în care comunismul era la putere. Cei mai devotați regimului făceau fapte ce pentru popor erau neiertătoare însă ajungeau să fie iertați din motive de securitate. Lica Cozmin, un personaj rigid, îi povestește eroului nostru cum i-au fost clipele de tortură fizică și psihică ce îi bântuie și astăzi somnul. Ștefan Pintica este tânărul de la țară ce ar face orice pentru tovarășii săi, chiar daca asta înseamnă să îi scoată dintr-un sanatoriu. Poate până acum vi se pare că Petre are doar rolul de povestitor dar asta se va schimba odată cu aducerea să de către Securitate într-o cameră seacă pentru a rezolva un caz. Acolo băiatul nu a mai scos niciun cuvânt și decide, la îndemnul soției sale, să înceapă un roman. Dezvăluie că din cauza Securității ajung înșiși scriitorii să fie torționari pentru că vor spune publicului detalii pe care poate nu le vor mai auzi niciodată și pentru asta vor fi sancționați.

Totuși regimul comunist trebuia învins cumva iar Sălcudeanu a ales să facă asta cu ajutorul lui Petru. Nu putea spune aceste cuvinte în fața lor așa că a ales un personaj care să îi exprime gândurile și iată că a reușit. A fost printre puținii cu asemenea curaj și asemenea devotare, problema a fost că publicarea cărții a avut loc atunci când totul se terminase deja. A rămas un roman semnificativ pentru literatură română a secolului al XX-lea și a obținut premiile Uniunii Scriitorilor și al Academiei Române.