Petre Tutea - Filosofia nuantelor

Opera filosofică ”Filosofia nuanțelor” a fost publicată la editura Timpul în 1995, ediție ce o poți găsi pe site-ul nostru. De asemenea, există și varianta publicată la editura Diana în 2012.

Cartea este de fapt un eseu-manifest pentru întreaga activitate literar-filosofică din România pe care autorul a început să o studieze încă din 1960. Influențat de Vasile Pârvan, Țuțea ne încântă cu ideologii ușor de înțeles, lupte crunte pe frontul disciplinei și deschiderea spre cultură care spera să înceapă pentru poporul nostru. Inspirat din viața sa, a reușit să publice o capodoperă ce este valabilă chiar și acum, după mai bine de 20 de ani.

Ne aflăm în familia preotului Bădescu l la sfârșitul anilor 1800, în Argeș. Acesta era căsătorit cu Paraschiva, care din păcate moare la 45 de ani, dar îi dăruiește o fiică. Fiind preot și urmând cu sfințenie dogma creștină, știa că nu se mai poate căsători niciodată, însă se îndrăgostește de o enoriașă a parohiei care îi va dărui 8 copii. Unul din ei este Petre Țuțea care se naște pe  6 octombrie 1902 și are să devină o figură importantă în filosofia românească.

Acesta a frecventat școala gimnazială și liceul în localitatea natală, apoi urmează cursurile facultății de drept în Cluj unde susține și doctoratul și obține calificativul Magna cum laudae. Începe să publice diverse articole și eseuri, primul fiind ”Chemarea tinerimii române” în 1929, dar sub pseudonimul de Observator. În 1938 începe colaborarea cu ziarul ”Cuvântul”  unde va scrie articole ce susțin Mișcarea Legionară. În această perioadă devine membru în Partidul Comunist din România, apoi se alătură Mișcării Legionare. Va fi secretar general la Ministerul Economiei Naționale, însă nu pentru mult timp. În 1941 are loc Rebeliunea Legionară, iar cu această ocazie este reținut ceva vreme în lagărul de la Târgu Jiu. Știindu-se despre el că nu a avut o mare legătură cu cele întâmplate, este eliberat și repus în funcție însă aproape de finalul războiului este arestat împreună cu Lucrețiu Pătrășcanu pentru spionaj până în 1964 când are loc amnistiția. Fiind urmărit de Securitate niciodată nu a reușit să își vadă cărțile în librării. Partidul Comunist spunea că vorbește cu dușmănie despre regim și îi îndeamnă și pe alții să facă la fel. Operele sale au început să fie publicate abia după moartea sa din 1991 și de asemenea când în sfârșit românii au fost liberi. Documentele cu privire la viața sa, manuscrisele sau ordinele primite de-a lungul vieții le puteți studia la CNSAS.