Petru Cretia - Oglinzile

Prozator, eseist și traducător român, se remarcă încă din tinerețe cu pasiunea pentru scris și literatură. Este unul dintre cei mai controversați oameni de cultură din țara noastră, iar scrierile sale vor face înconjurul lumii. Se naște la Cluj, dar părăsește rapid orașul natal pentru a se stabili în București, unde va avea un mare succes în cercurile intelectualilor vremii. Studiază limbile clasice și literatura veche, iar primele sale scrieri sunt primite cu scepticism în epocă. Este curajos și abordează subiecte despre care se vorbește cu perdea și pentru acre ar putea fi aspru judecat. Pornește într-o căutare extraordinară de noi izvoare literare și dă viață unor scrieri magistrale, pline de emoție și care se vor bucura de aprecierea și susținerea unui public variat.

Scrie despre orice, dar îl interesează cu precădere literatura clasică, iar personajele sale sunt inspirate din vechi lucrări citite ori din oamenii interesanți pe care a avut ocazia să-i cunoască. Este un vizionar absolut, dar nu ne plictisește cu angoasele sale și nici nu face lungi pledoarii descriptive. Se inspiră de la francezi și latini, dar geniul său îl va depăși pe al acestora.

Este un filosof înnăscut, iar opera sa va fi tradusă în peste 30 de limbi de circulație internațională. Într-o vreme, va fi comparat cu Cioran, deși nu este nici pe departe la fel de pesimist ca acesta. Va călători mult, iar experiențele deprinse aici îi vor servi drept sursă de inspirație pentru scrierile de mai apoi.

Lucrarea de față este un manifest pentru regăsirea adevărului. O pledoarie cu caracter filosofic, iar alegoriile scriitorului ne vor emoționa și surprinde încă de la primele capitole. Adesea, scrierea este captivantă și chiar am putea spune că poartă un iz de suspans. În cea mai mare parte însă, ea însumează o serie de idei și gânduri, iar cititorii vor fi cuceriți de reflecțiile personale ale scriitorului. Cartea vorbește despre viața asemenea unei oglinzi, despre sinceritate și despre legăturile dintre indivizi. Este, într-adevăr, subiectivă pe alocuri, iar cititorul va chestiona unele idei de ale lui Creția. Acesta face cumva abstracție de politic și caută să revină la origini, să vorbească despre o societate liberă, guvernată numai de propriile principii. El se opune lui Rousseau și se împotrivește ideii că omul se naște bun, iar societatea îl corupe. Creția crede că omul nu poate fi corupt, dacă se naște integru și cu simțul responsabilității. El ne vorbește apoi despre sistemul de valori al societății oglindă, despre grupurile de oameni care se opun regimurilor, ideilor și, în fond, altor oameni. 

Scrierea este extrem de interesantă nu numai pentru aceia care au vaste cunoștințe de filosofie sau politologie, ci pentru fiecare individ în parte, care dorește să înțeleagă mai bine de unde vine și spre ce se îndreaptă. Cartea va fi primită cu succes pe piață, deși va avea și contestatari. Creția e acuzat de subiectivism, dar asta nu îi va afecta celebritatea de mai apoi. Astăzi, scrierea este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediții: Univers (2001), Editura pentru Literatură (1999).