Romanul “Cronică de familie” de Petru Dumitriu a apărut în anul 1955, la editura de Stat pentru Literatură și Artă, în format cartonat, fiind împărțit în trei volume de peste 500 de pagini fiecare, fiind una dintre cele mai importante și mai comentate titluri literar din perioada comunistă, asta pentru că, autorul alege să ducă o viață în slujba partidului comunist, fiind însă în aceași măsură înverșunat împotriva comunismului.
Romanul, prezintă în stilul autorilor marcanți ai vremii, o adevărată cronică a unei familii, de la mijlocul secolului al XIX-lea și până la mijlocul secolului al XX-lea, vorbind despre patru generații, urmași ai lui Manolache Cozianu.
Opera este un adevărat arbore genealogic, în care se dezvoltă detalii istorice, imediat după perioada fanariotă, astfel că reușește în incipit să creioneze răscoala țărănească din 1907, cu toate problemele societății împărțite în alte două tabere, burgheze și aristocratice.
Printre alte edituri care publică romanele, putem aminti de editura Fundației Culturale Române, 1993, în format broșat, editura Litera Internațional, 2004, în format broșat sau editura Curtea Veche, din colecția Biblioteca pentru Toți – Jurnalul Național, 2011, în format cartonat, cu supracopertă.
Petru Dumitriu s-a născut la data de 8 mai 1924, în localitatea Baziaș, din județul Caraș-Severin, fiind un scriitor, dramaturg și eseist român, unul dintre cei mai mari scriitori români din perioada comunistă, acesta oferind o imagine completă unor perioade confuze din istoria României.
Crește în localitatea natală, finalizând școala primară și gimnaziul, în Orșova, iar liceul, la Târgu-Jiu, în anul 1941. Dezvoltă de-a lungul timpului abilități literare remarcabile, primind mai multe premii la Olimpiade de Limba și Literatura Română.
Urmează în anul 1941 “Facultatea de Filosofie” la “Universitatea din București”, însă alege să plece în Germania spre a-și continua studiile, după ce obține o bursă „Humboldt” la “Universitatea din Munchen”.
Debutează în anul 1943, în “Revista Fundațiilor Regale”, mai târziu, în anul 1945, acesta primind din partea unui juriu de specialitate “Premiul de Debut pentru cea mai bună nuvelă în manuscris”.
Printre cele mai de seamă opere semnate de autor, putem aminti de “Drum fără pulbere”, 1951, “Pasărea furtunii”, 1957 sau “Vârsta de Aur”, 1999.
Romanul “Cronică de familie” de Petru Dumitriu reprezintă o operă, cu atât mai remarcabilă încât a fost creionată pentru a fenta cenzura comunistă, primul volum al operei, fiind cenzurat de comuniști și retipărit după fuga acestuia în Franța.
Înainte de toate, munca titanică pe care o realizează autorul pentru a se documenta din punct de vedere istoric este de-a dreptul istovitoare și face opera cu atât mai remarcabilă, dându-i o tentă reală și pe alocuri în slujba regimului, odată cu apariția doctrinei comuniste.
Chiar dacă doctrina comunistă este evidențiată pe alocuri, autorul reușește să realizeze o narațiune fascinantă în stilul lui Balzac sau al lui Proust, elementele românești, fiind înfiripate în cuprinsul acestei opere, ca o înlănțuire de evenimente din trecutul istoric și național al României.
În prima parte a operei, autorul realizează o descriere a nobililor și a diferențelor de viziune și de acțiune a claselor, aristocrații și țăranii, fiind prezentați într-o paralelă tranșantă, iar personajul care se află în mijlocul acțiunii din operă, în persoana sculptorului Pius Dabija, tinde să ajungă la creionarea unei ideologii plină de falsitate, inițialele P și D, păstrându-se din generație în generație, spre a scoate în evidență personalitatea scriitorului Petru Dumitriu, cel distrus fizic și psihologic de comuniști.
Opera lui Petru Dumitriu are forța unui roman cu substanță, care prezintă diferit de romanul lui George Călinescu, de pildă, aspecte din viața nobililor de la sat, din perioade mai vechi și până în prezentul socialist, oferind o multitudine de caractere din aceași viță comună, dar care se dezbină înspre final, într-un somn revelator ce naște monștri comuniști, developări utopice ale unui eu literar rătăcit într-o lume ce a dezbinat.