Petru Popescu este cunoscut la nivel european pentru lucrările sale pline de culoare, cu iz de jurnal de călătorie și pline de culoare. Totuși, lucrarea de față este cea cu care scriitorul contemporan avea să dea lovitura pe piața de carte. Scrierea sensibilă, care uimește încă din incipit, va fi creată în perioada de tinerețe și de formare a lui Popescu. Romanul descrie trăirile unui tânăr inginer anonim, care suferă de o boală incurabilă. În paralel, este prezentă povestea tragică de iubire în care este implicat acesta, alături de tânăra Corina. Pe lângă toate acestea, autorul aduce în prim plan și povestea de prietenie cu Bibi, un fost coleg de liceu.
Lucrarea este emoționantă, plină de romantism și de sensibilitate, populată de fel și fel de personaje și răsturnări de situație. Popescu este cunoscut la nivel european pentru acest roman, iar limbajul folosit este unul facil și simplu de înțeles. Opera este inspirată din realitatea veacului său, iar scriitorul găsește modele în realitatea din jur și expune astfel o poveste captivantă și plină de farmec. Romanul este ieșit din tiparele scriiturii obișnuite, este original și plin de angoase ale eroilor principale.
Tragedia bolii și neputința iubirii împlinite sunt elementele care contrastează cel mai mult, iar personajul principal se află într-un carusel al emoțiilor umane. Relația dintre băiat și fată este descrisă într-o manieră duioasă, care copleșește audiența. Tocmai titlul este ales întocmai cât să rezume itinerariul prin viață al personajului. Popescu este un maestru al peniței și zugrăvește magistral scena pe care vor defila eroii până aproape de final. Fragilitatea ființei umane este frumos scoasă în prim plan, iar autorul aproape că se aseamănă cu clasicii literaturii europene în maniera în care își narează ideile. Imposibilitatea depășirii limitelor umane, alternanța dintre fericirea de moment și nefericirea permanentă a personajelor, voiajul eroului pe alocuri și nebunia în care sunt atrași protagoniștii; sunt câteva dintre punctele principale ale scrierii.
Suntem purtați într-o călătorie ciudată, stranie și plină de lacrimi și suferințe străine lumii exterioare. Cumva, personajele trăiesc în universul lor și încearcă să depășească fiecare obstacol pe care îl întâlnesc în cale. Apăsarea este permanentă și angoasele se perpetuează în mod straniu. Realismul și ficțiunea se împletesc magistral în paginile scrierii, iar autorul știe cum să sublinieze pasajele cele mai importante. Romanul se bucură de mare succes în țara noastră, este comentat de cele mai cunoscute fețe ale intelectualității vremii, și chiar folosit drept sursă de inspirație de către scriitorii aflați la început de drum.
Teatrul Național București avea chiar să adapteze scrierea pentru o piesă de teatru, care se va juca de nenumărate ori cu casa închisă. Pe site-ul nostru, cartea este disponibilă în mai multe ediții, după cum urmează: Curtea Veche (2009), Editura pentru Literatură (1969).