Despre Pierre Drieu la Rochelle
Romancier, eseist si jurnalist francez, considerat una dintre cele mai controversate figuri literare din prima jumatate a secolului XX. S-a nascut la 3 ianuarie 1893 (Paris, Franta). Provenind dintr-o familie burgheza normanda cu puternice valori nationaliste, Drieu la Rochelle a crescut într-un mediu marcat de conflicte familiale si dificultati financiare. Divortul parintilor sai si instabilitatea economica au avut un impact profund asupra tanarului, influentandu-i viziunea asupra societatii si relatiilor umane.
A urmat cursurile Scolii Libere de Stiinte Politice din Paris, însa cariera diplomatica pe care o visa a fost zadarnicita de esecul sau la examenul final din 1913. Începutul Primului Razboi Mondial l-a trimis pe Drieu la Rochelle pe front, unde a fost ranit de trei ori. Aceste experiente traumatizante au lasat urme adanci în psihicul sau si au fost reflectate în opere precum volumul de poezii Interrogation (1917) si volumul de nuvele La Comedie de Charleroi (1934), ambele inspirate din realitatea dura a razboiului.
Dupa razboi, s-a implicat în diverse cercuri intelectuale si politice, explorand miscari precum dadaismul, suprarealismul si nationalismul francez reprezentat de Action Francaise. A fost apropiat de figuri marcante ale vremii, precum Louis Aragon si Andre Malraux, dar nu a aderat formal la niciun curent specific. În aceasta perioada a început sa îsi construiasca reputatia de scriitor, publicand lucrari notabile precum eseul Mesure de la France (1922) si romanul L'Homme couvert de femmes (1925).
Începand cu anii 1930, Drieu la Rochelle a devenit din ce în ce mai atras de ideile fasciste, pe care le-a vazut ca pe o solutie la ceea ce el percepea drept decadenta societatii moderne si falimentul democratiei liberale. Dupa manifestatiile din 6 februarie 1934, el s-a declarat simultan „socialist” si „fascist”, o pozitie care a starnit multe controverse. În 1936 s-a alaturat Partidului Popular Francez (PPF), condus de Jacques Doriot, unde a jucat un rol activ în promovarea ideilor fasciste.
In perioada ocupatiei naziste a Frantei. Drieu la Rochelle era în functia de director al influentei Nouvelle Revue Francaise (NRF), unde a sustinut colaborarea cu regimul nazist. În aceasta functie si-a consolidat reputatia, dar si-a pecetluit, de asemenea, soarta, devenind un simbol al colaborationismului intelectual. Dupa eliberarea Frantei (1944), a refuzat sa paraseasca tara sau sa se ascunda, desi prieteni precum Andre Malraux i-au oferit adapost. În fata inevitabilului proces care îl astepta, a decis sa îsi puna capat vietii pe 15 martie 1945, prin otravire.
Dincolo de implicarile sale politice discutabile, Drieu la Rochelle a lasat în urma o opera literara remarcabila. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numara Reveuse bourgeoisie (1937) si Gilles (1939), ambele fiind adesea considerate capodoperele sale. Aceste lucrari exploreaza teme precum decadenta burgheziei, criza morala si spirituala a Europei interbelice, dar si complexele contradictii personale ale autorului. Chiar daca a fost discreditat pentru colaborationismul sau, contributia sa in literatura franceza ramane semnificativa, iar operele sale continua sa fie studiate si discutate pentru întelegerea complexitatilor si paradoxurilor unei epoci întunecate din istoria europeana.
Opera: Interrogation (1917, poezii); Etat civil (1921) Mesure de la France (1922); L'Homme couvert de femmes (1925, Barbatul coplesit de femei/Ostenit printre femei, roman); Le Jeune Europeen (1927, eseu); Geneve ou Moscou (1928, eseu); Hotel Acropolis (Une femme a sa fenetre (1929, roman); L'Europe contre les patries (1931, eseu); Le Feu Follet (1931, Focuri vii); Drole de voyage (1933); La comedie de Charleroi (1934); Socialisme Fasciste (1934, eseu); Beloukia (1936); Reveuse bourgeoisie (1937, roman); Gilles (1939); Journal de guerre (1992, postum).