Despre Pierre Grimal
Pierre Grimal (1912-1996), istoric francez, clasicist si latinist. S-a nascut la Paris si a fost profesor la Facultatea de Litere din Sorbona pana in 1982. Grimal a fost autorul multor lucrari care au studiat Grecia si Roma antica, inclusiv The Penguin Dictionary of Classical Mythology (Dictionarul Penguin de mitologie clasica).
In anul 1933 a fost admis la Ecole Normale Superieure. A fost membru al Scolii Franceze din Roma (1935-1937), apoi a predat limba latina la un liceu din Rennes. Apoi a activat ca profesor de civilizatie romana la facultatile din Caen si Bordeaux, iar in cele din urma la Sorbona, timp de treizeci de ani.
Din 1945 pana in 1952 a fost profesor la Universitatea din Bordeaux, iar din 1952 pana in 1982, profesor de literatura si filosofie latina la Sorbona. Ofiter al Academiei si cavaler al Legiunii de Onoare, a fost ales la Academia de Inscriptii si Litere Frumoase . Alaturi de colega sa Jacqueline de Romilly a militat pentru protejarea limbii latine si greaca in invatamantul secundar.
El a publicat studii despre civilizatia romana si traduceri ale autorilor clasici latini. Dupa ce s-a pensionat, a publicat biografii si romane istorice (Memoriile lui T. Pomponius Atticus, Memoriile lui Agrippina, Procesul lui Nero), mai mult destinate publicului larg. Pierre Grimal a fost casatorit cu scriitoarea Claude-Edmonde Magny, a carui nume real era Edmonde Vinel.
Opera: Dictionnaire de la mythologie grecque et romaine (1951, Dictionar de mitologie greaca si romana); Romans grecs et latins (1958); Le siecle des Scipions, Rome et l’Hellenisme au temps des guerres puniques; La litterature latine (1965); La mythologie grecque (Que sais-je, a noua editie in 1978); L’art des jardins (Que sais-je, a treia editie in 1974); Les villes romaines (Que sais-je, 1954); Le siecle d’Auguste (Que sais-je, 1965, Secolul lui Augustus); Horace (1955); La civilisation romaine (1970, Civilizatia romana); Italie retrouvee (1979); Mythologies (1964, Mitologia); Seneque, ou la conscience de l’Empire (1978, Seneca sau constiinta Imperiului); Seneque le Jeune (Que sais-je, 1950, 1981); Ciceron (1986); Tacite (1990, Tacit); Les memoires d’Agrippine (1992); Marc Aurele; Le proces de Neron.