Despre Platon
Pe numele sau real Aristocle, filosoful grec a fost discipolul lui Socrate si profesorul lui Aristotel. Cum Socrate nu a scris nimic, ceea ce se stie astazi despre activitatile acestuia reiese din textele ucenicilor sai, in special din cele ale lui Platon. Socrate se angaja in discutii in care ii provoca pe diversi oameni ce se presupunea ca aveau experienta si cunoastere vizavi de aspecte ale vietii umane sa-si expuna convingerile asupra subiectelor legate de curaj, pietate sau alte virtuti. Cel mai adesea, cei provocati pierdeau in confruntarea verbala, ceea ce a dus la un numar din ce in ce mai mare de oponenti ai lui Socrate. Inamicii l-au acuzat de coruperea mintii tinerilor si de impietate, ceea ce a dus la condamnarea si uciderea sa - a baut o cupa de otrava, alternativa, refuzata, fiind sa fie trimis in exil.
Atat viata, cat si moartea lui Socrate l-au marcat profund pe Platon. Plecand de la conceptia socratica ce spune ca cei ce sunt priviti ca experti in probleme etice nu au si cunoasterea necesara unei vieti bune, Platon subliniaza ca greselile lor sunt cauzate de lipsa de angajare corecta in relatia cu formele, entitati ca, de exemplu, dreptatea sau frumusetea. Ganditorul se va concentra indelung asupra acestor entitati pe tot parcursul carierei sale, ele nefiind privite ca accesibile simturilor, ci exclusiv mintii. Aceste forme sunt, in viziunea filosofului, cele mai importante componente ale realitatii, relevand existenta lumii sensibile si inteligibile. De asemenea, forma fundamentala in viziunea sa este Binele sau Unul. Platon carti. Sustinea ca viata buna necesita nu numai un anumit fel de cunoastere, ci si dobandirea obisnuintei de a oferi raspunsuri emotionale sanatoase, respectiv armonie intre cele trei parti ale sufletului: ratiunea, thymos-ul si epithymia.
S-a nascut intr-o familie nobiliara, in jurul anului 428 i.Hr., doi dintre fratii sai fiind mentionati ca interlocutori in cartea sa, Republica - una dintre cele mai cunoscute dialoguri ale sale, ce abordeaza teme legate de justitie si stemul de guvernare, in care se regaseste si mitul pesterii -, iar la un alt frate vitreg, Antifon, face referire in textul Parmenide sau Despre idei - unul dintre dialogurile sale din perioada maturitatii, in care analizeaza posibilitatea existentei formelor in sine si consecintele luarii in considerare a existentei Unului sau a existentei Pluralitatii. Lucrarile sale abordeaza teme legate de metafizica, etica, politica, teologie, filosofia limbajului, estetica sau cosmologie. Este creatorul Academiei, o institutie de invatamant superior, cea mai mare din perioada sa, cu o structura asemanatoare universitatilor moderne. Studentii erau selectati din familiile cele mai bogate, erau admisi atat femei, cat si barbati, nu existau taxe, insa existau donatii substantiale. Aristotel a fost membru al Academiei lui Platon timp de 20 de ani. Propria scoala a lui Aristotel, Lyceum-ul, a fost infiintata dupa moartea mentorului sau.