Platon este cunoscut drept cel mai de seamă gânditor pe care Grecia antică avea să ni-l ofere. Discursurile sale despre libertate, dreptate și adevăr vor fi celebre în întreaga lume, interpretate și studiate la nivel internațional. Platon este considerat fondatorul Academiei din Atena, figură importantă pentru dezvoltarea filosofiei și cel al treilea operă avea sa supraviețuiască peste veacuri. Alături de maestrul său, Socrate, și de învățăcelul său, Aristotel, avea să pună bazele filosofiei Occidentale, dar și Științei.
Platon este cel care pune bazele dialogului, ca formă de exprimare în literatură. Astfel, grecul se face cunoscut în cetate pentru dialogurile socratice și reușește să stârnească un val de critici printre mai marii lumii.
„Lysis” este unul dintre cele mai cunoscute dialoguri ale sale, despre dragoste și manifestarea acesteia în societate. Aici, într-o pledoarie de zile mari, Platon reușește să ne descrie o societate diversificata, plină de numeroase constructe sociale și guvernată de principiul individualității. Opera prezentă este una care aparține perioadei sale de tinerețe, când una își caută drumul in literatura timpurilor.
Odiseea despre dragoste a lui Platon ne demontează mai multe mituri ale veacului. În centrul acțiunii se află Hippothales,, care se intersectează in drumul sau cu Socrate. De la aceasta întâlnire neplanificată, pornește în elogiu adus iubirii, iar Lysis, cel mai tânăr fecior din cetate, este personajul central. Pederastia era o practică des întâlnită în. Atena acelui secol, iar mai marii înțelepți ai veacului aveau fiecare câte un tânăr preferat, căruia îi dedicau timp și resurse morale și materiale. Dragoste era departe de a fi evlavioasă ori devotată, iar maestrul avea și rol de meditator pentru cel mai tânăr.
Este cunoscut altul că grecii antici aveau, pe lângă soții, câte un fecior frumos și tânăr, pe care îl școleau, îl învățau artele frumoase, matematici și științe, dar cu care aveau și o profundă legătură pasională.
Revenind la Lysis, portretul acestuia este atent descris de Platon, iar însușirile sale pozitive sunt puse inteligent in balanță cu cele negative. Socrate apare ca un intermediar al poveștii, iar celelalte personaje asista curioase la acest dialog măreț despre forța purificatoare a iubirii. Adesea, Platon are alegoriile interesante și ne vorbește chiar despre marile războaie ale lumii, care s-au purtat in numele dragostei. Iubirea lui Hippothales pentru Lysis nu este una deloc ciudată în epocă, nu este judecată, ba chiar este admirată și glorificată.
Platon și Socrate fac precizări importante și schimbă opinii despre natură iubirii umane, despre diferențierea dintre dragostea spirituală și cea trupească, iar finalul scrierii vine ca o concluzie greu de digerat de publicul larg. Pe alocuri, Platon vorbește despre prietenie in iubire și despre necesitatea acesteia într-o relație.
Lucrarea este disponibilă pe site-ul nostru, în mai multe ediții, dintre care amintim: Editura pentru Literatura Universală (1969), Humanitas (1995).