Polybius (n.203 i.e.n., Megalopolis, Arcadia, Grecia) a fost un om de stat si istoric grec care a scris despre ascensiunea Romei. Fiul lui Lycortas, general si om de stat al Ligii Achaeane. Prin tatal sau, Polybios s-a implicat din timp in Liga Ahaeana, pe care a servit-o atat ca ambasador in Egipt, cat si in calitate de comandant de cavalerie. Polybios a incercat sa mentina independenta Ligii, desi in 169 i.Hr. el a fost expediat pentru a ajuta romanii (care i-au refuzat ajutorul) in lupta lor impotriva lui Perseu din Macedon. Suspectat de catre romani de sustinerea lor pe jumatate, Polybios, impreună cu altii o mie, a fost expediat la Roma ca ostatic in 166 i.Hr. si a ramas acolo pana a obtinut permisiunea de a se intoarce in tara natala in 150 i.Hr. Polybios a fost prezent la capitularea Cartaginei in 146 i.Hr.; iar cand Corintul a fost distrus de romani in acelasi an, Liga Ahaeana a fost zdrobita, iar Grecia s-a transformat intr-o provincie romana, lui Polybios i s-a incredintat sarcina de reorganizare a grecilor. Aparent, a facut acest lucru spre satisfactia grecilor si a romanilor deopotriva, pentru că a fost onorat de ambii.

Anii lui de mai tarziu au fost dedicati pentru Istoriile sale. Din cele 40 de carti ale lui Polybios, au supravietuit doar primele 5 carti. Din cauza masei mari de informatii pe care o acopera (de la 220 la 145 i.Hr.), Polybios este foarte generos cu notele sale explicative. Primele doua carti ale sale sunt mari preludii ale istoriei principale, care nu incepe pana la a treia carte. Polybios a fost influentat foarte mult de Tucidide si credea ca o cunoastere a istoriei este un ghid absolut necesar pentru actiunea prezenta. Polybios nu avea calitatile artistice ale lui Herodot sau Tucidide, dar a insistat sa calatoreasca in locurile unde a fost facuta istoria, a examinat indeaproape probele scrise si orale, a invocat propria sa experienta militara si pe cea a altora si a folosit cunostinte de prima mana. Trei elemente esentiale pentru istoric, potrivit Polybios, sunt cunostintele geografice; o cunoastere a politicii practice, inclusiv arta razboiului; si capacitatea de a colecta, clasifica si sintetiza surse scrise. Se crede ca a murit ca urmare a unei caderi de pe calul sau.