Despre Prosper Merimee
Autorul francez Prosper Merimee, născut în 1803, a fost un prozator francez al perioadei romantice din Franta, dar si critic literar si dramaturg. A iubit misticul si istoria, multe dintre povestirile sale prezentand mistere plasate in locuri straine din Spania si Rusia. A fost remarcat pentru povestirile sale romantice ca tematica, dar clasice, el orientându-se spre o reînnoire a clasicismului intr-o epoca romantica.
Fiind un om foarte invatat, a fost numit Inspector General al monumentelor istorice in 1831. Arheolog dedicat, cu o pasiune spre domeniu din copilărie, Merimee a salvat de la distrugere mai multe monumente antice, inclusiv biserici. A fost inspirat in operele sale de calatoriile prin Europa de Sud si Orientul Apropiat pe care le efectua graţie functiei pe care o ocupa.
La 19 ani a scris prima sa piesa, fiind incurajat in directia literara de catre prietenul sau, romancierul Stendhal. Una din lucrarile sale remarcante este Cronica domniei lui Carol al IX-lea, publicata in 1829. Aceasta este un roman istoric, pe al carui final Merimee i-a lasat pe cititorii sa il creeze. Cartile sale Colomba si Carmen sunt principalele opere pentru care Merimee este amintit si astazi, Carmen fiind chiar sursa de inspiratie pentru opera lui Georges Bizet. A fost printre primii autori din Franta care au apreciat literatura rusa si care l-au tradus pe Aleksandr Puskin sau Ivan Turgheniev.
Merimee a fost un bun prieten al Contesei de Montijo, iar atunci cand fata acesteia a devenit Imparateasa Eugenia a Frantei, el a fost admis in cercul regal si a devenit senator, desi nu era pe placul lui Napoleon al III-lea. Prosper Merimee a fost apreciat pentru utilizarea detaliilor realiste si a delimitarii precise pentru a stabili prezenta fantastica si supranaturala. Lucrarile sale prezinta personaje exceptionale prinse în conflicte pasionale care anticipeaza naturalismul. Prosper Merimee a murit în 1870, la vârsta de 67 de ani.