Rabih Alameddine - Femeia de hartie

Femeia de hârtie este un roman introspectiv și profund care explorează teme precum singurătatea, literatura, identitatea și arta. Povestea este spusă din perspectiva unei femei de 72 de ani, Aaliya Saleh, din Beirut, care retrăiește fragmente din viața sa și meditează asupra existenței sale într-un oraș fragmentat de conflicte și schimbări.

Aaliya este o femeie singuratică, retrasă, care a ales o viață stranie pentru lumea în care îi e dat să trăiască. În loc să își întemeieze o familie sau să urmeze convențiile sociale ale vremii, ea s-a dedicat pasiunii sale pentru literatură. Aaliya are un obicei unic, pe care îl cultivă de zeci de ani: traduce opere literare din limbile engleză și franceză în arabă, deși este conștientă că aceste traduceri nu vor fi niciodată publicate sau citite de public. Manuscrisele ei sunt așezate, cumva ascunse de ochii lumii, într-un colț al apartamentului său, simbolizând un act de creație pur personal. Ea nu caută faima și nici nu dorește să își abandoneze rutina sau obiceiurile atât de neconvenționale astăzi.

De-a lungul scrierii, Aaliya reflectă asupra vieții sale și a trecutului său. Ea  își povestește de copilăria dificilă, de relația tensionată cu mama sa și de mariajul scurt și nefericit. Prin gândurile și amintirile ei, cititorii descoperă imaginea unei femei care a ales să-și trăiască viața într-un mod unic, chiar dacă acest lucru a însemnat să fie izolată sau neînțeleasă de lume.

Pe fundalul vieții sale solitare, Beirutul joacă un rol important, fiind atât un loc al frumuseții, cât și al devastării, reflectând tumultul emoțional prin care trece eroina. Războiul civil libanez și transformările sociale ale societății sunt prezente în fundal, dar ele sunt mai degrabă un decor simbolic decât o temă centrală. Traiectoria scrierii se modifică în momentul în care rutina femeii este perturbată de vecinele sale, cu care a avut o relație distantă, intervin în viața ei. Interacțiunile cu acestea oferă momente simple de umanitate și solidaritate, care fac un contrast profund cu izolarea autoimpusă a protagonistei.

Romanul este o reală celebrare a literaturii, cu referințe la diverși autori și opere. Aaliya folosește cărțile ca un mijloc de a înțelege și suporta lumea din jur. Protagonista este o femeie care și-a asumat singurătatea ca parte a identității sale, oferind o perspectivă diferită asupra ceea ce înseamnă o viață împlinită. Ea oferă o perspectivă nouă asupra vieții și iese cumva din tiparele sociale. Este fericită în singurătatea ei și trăiește o profundă eliberare. Lucrează cu ardoare la dezvoltarea personală și se abandonează adesea în emoții și trăiri care o împlinesc.

Ea vede singurătatea ca pe o oportunitate și rare sunt dățile în care își dorește să socializeze sau să iubească. Nu are regrete și crede că sufletul este cel mai important accesoriu al omului. Pentru eroina noastră, lumea materială nu are mare importanță. Cartea va fi foarte apreciată la nivel internațional, fiind tradusă în mai multe limbi străine. Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, scrierea este de găsit în mai multe ediții: Polirom (2015), Polirom (2017).