Radu Gyr - Anotimpul umbrelor

Dramaturg, eseist și om de litere român, se remarcă cu o serie de balade, pline de sentimentalism și de angoase desprinse parcă din lirica bacoviană. Asistent universitar în cadrul Facultății de Litere și Filosofie din București, întreprinde o serie de cercetări stiințifice și este aspru condamnat de regimul comunist pentru ideile sale inovative, pline de critică, iar operele sale vor fi supuse unei cenzuri drastice.

Petrece bună perioadă de vreme în detenție și este supus unor tratamente inumae, chiar obligat să poarte lanțuri în vremea de prizonierat. Celula 281 îi va deveni a doua casă pentru 12 ani, iar aici va scrijeli cele mai de seamă poezii. Se aseamănă, cumva, cu Bacovia și reușește să își concentreze toată suferința în versurile pe care ni le va oferi. Contradicțiile pe care le regăsim în discursul său poetic vor fi diverse și ne vor determina să ne întrebăm de unde se va inspira scriitorul. De-a lungul vremii, Gyr adoptă mai multe stiluri literare și abandonează altele care l-au consacrat.

Criticii literari îl vor urmări îndeaproape și vor fi tot timpul atenți la ceea ce Gyr aduce în fața unui public îndoctrinat și ghidat de credințe totalitare și comuniste. Totuși, volumele sale vor fi bine primite și chiar traduse în mai multe limbi de circulație internațională.

În "Anotimpul umbrelor", Gyr este un vizionar absolut, chinuit de amintirile unui trecut incert și sumbru, la care nu vrea să se întoarcă și despre care povestește pentru a se elibera.

Anotimpul umbrelor este o lucrare diferită, dar plină de simboluri, pe care autorul ne-o oferă ca o descătușare a simțurilor sale captive. Perioada de detenție îl va afecta profund, iar acest fapt este evident în special în acest volum, care ne surprinde și ne șochează în același timp.

Volumul de versuri este bine închegat și se concentrează pe o sumedenie de trăiri și sentimente pe care autorul le experimentează de-a lungul vremii. Străfulgerarea minții sale, chinurile la care este supus, frica, angoasa și frigul închisorii, toate se simt cu desăvârșire în acest volum memorabil.

Deși este o lucrare de mici întinderi, ne va uimi prin maniera clară și concisă, dar și prin metaforele utilizate cu tact de scriitorul nostru genial. Spre deosebire de Bacovia, Gyr este dramatic cu măsura, se apropie de curentul simbolist și devine duios în exprimare.

Versurile sunt atent gândite și conțin imagini vizuale și auditive extraordinare. Deși nu face referire la personaje ori la curente politice, Gyr ne vorbește despre război și pace, iubire și trădare, dar și despre o obediență fără măsură a societății în care îi este dat să trăiască. Sacralitatea și religia sunt și ele aduse în prim plan, gândite frumos și asezate în poezii care ne vor fascina, chiar și pe aceia dintre noi care nu preferăm poezia ca specie literară.

Natura este și ea o constantă în lucrările semnate de Gyr, iar relația individului cu văzduhul etse atent exploatată de scriitorul nostru. Suferința pe care o îndură în detenție se resimte în toate versurile sale, iar cititorul trăiește alături fiecare fărâmă de durere și se transpune în poveste fără prea mare dificultate.

Pe site-ul nostru, lucrarea prezentă este diponibilă în mai multe ediții, dintre care vom aminti următoarele: Lucman (2010), Vremea (1998), Vremea (1993).