Despre Radu Rosetti
Scriitor, politician, istoric si genealogist roman. S-a nascut la 14 septembrie si a murit la 12 februarie 1926. Pe linia paterna i-a avut ca stramosi pe domnitorii Antonie Ruset şi Manole-Giani Ruset, iar din partea mamei, pe Grigore Alexandru Ghyka, care ii era bunic, ultimul domn al Moldovei de dinainte de unirea din 1859. Si-a petrecut copilaria si tineretea si la Caiuti si Pralea (langa Onesti), la mosia parintilor sai.
Si-a facut studiile in Elvetia si Franta. In 1873 a obtinut bacalaureatul in stiinte. Intors in tara dupa moartea tatalui sau, Radu Rosetti va prelua mosia de la Caiuti. Din cauza datoriilor a fost obligat sa-si vanda proprietatile; in anul 1888 s-a mutat la Targu Ocna, in fosta casa a lui Costache Negri, iar mai tarziu la Bacau. La 9 iulie 1876 s-a casatorit cu Smaranda (Emma) Bogdan. Impreuna au avut 4 copii: Radu (cel mai important istoric militar roman de pana acum), Henri, Eugeniu si Magdalena.
Cariera sa politica a fost una scurta; a fost prefect de Roman (1889) si Braila (1892), deputat in mai multe legislaturi, director general al inchisorilor (1895), director al departamentului „Lucrari speciale si istorice” in Ministerul de Externe, membru in delegatia pentru stabilirea frontierelor cu Ungaria. In aceasta calitate a facut parte din comisiile de revizuire a granitelor cu Bulgaria si Rusia (1904), dupa ce in 1900 fusese trimisul Romaniei in comisiile de rectificare a granitelor cu Austria si Ungaria. In anul 1912, dupa ce Titu Maiorescu a devenit ministru de Externe, a demisionat. Nu va mai ocupa nicio functie publica, dedicandu-se numai operei stiintifice.
Debutul sau literar a avut loc abia in perioada 1904–1905, cu roman istoric in foileton intitulat Cu paloşul, pe care Academia Romana l-a si premiat in 1906. Multe dintre studiile si articolele istorice, publicate in Analele Academiei Romane, arata interesul lui sau pentru genealogie, istorie sociala si politica: Despre unguri si episcopiile catolice din Moldova (1905), Pamantul, satenii si stapanii in Moldova (1907), Cum se cautau mosiile in Moldova la inceputul veacului XIX: Condica de rafuiala a hatmanului Raducanu Roset cu vechilii lui pe anii 1798–1812 (1909), Actiunea politicii rusesti in Tarile Romane: Povestita de organele oficiale franceze (1914).
Marea sa vocatie de povestitor si memorialist este vadita in cele trei volume de Amintiri. In Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent G. Calinescu il caracterizeaza drept „genealog si cronicar de o obiectivitate perfecta, fara fumuri nobilitare, cu notiunea exacta a conditiei castei“. La randul sau, criticul E. Lovinescu a recunoscut fara ezitare valoarea volumelor sale de Amintiri, spunand despre Radu Rosetti ca a dat „cea mai pretioasa memorialistica din literatura romana“.
Opera: Cu palosul (1904-1905); Cronica Bohotinului (1905); Cronica Vascanilor (1906); Despre originea si transformarile clasei stapanitoare din Moldova (1906); Pentru ce s-au rasculat taranii? (1908); Pacatele sulgeriului (1912); Povesti moldovenesti (1920); Alte povesti moldovenesti (1921); Despre unguri si episcopiile catolice din Moldova (1905); Pamantul, satenii si stapanii in Moldova (1907); Cum se cautau mosiile in Moldova la inceputul veacului XIX: Condica de rafuiala a hatmanului Raducanu Roset cu vechilii lui pe anii 1798–1812 (1909); Actiunea politicii rusesti in Tarile Romane: Povestita de organele oficiale franceze (1914); Amintiri. Ce-am auzit de la altii; La capatul pamantului; Spicuiri; Instantanee turistice; Epigrame; Valuri; Amintiri din prima tinerete (1927); Parintele Zosim si alte povestiri; Istoria artei militare a romanilor pana la mijlocul veacului al XVII-lea; Marturisiri 1914-1919; Povestiri amare; Vechituri.