Radu Theodoru - Calaretul rosu

Radu Theodoru, născut la 17 ianuarie 1924, în comuna Ineu, județul Arad, este un scriitor român de romane istorice, militare, științifico-fantastice, de aventură și politice. Fost aviator militar și politician - vicepreședinte al Partidului România Mare. A debutat ca scriitor la Sibiu, la cenaclul "Orizonturi noi", cu romanul istoric "Brazda și palos". Ulterior fiind numit redactor al revistei "Scrisul bănățean" din Timișoara, secretar la Uniunii Scriitorilor - Filiala Timișoara, redactor la revista "Astra" din Brașov, secretar al Uniunii Scriitorilor - filiala Brașov și vicepreședinte al Comitetului Județean de Cultură și Artă - Brașov. În final, s-a stabilit la București, întemeindu-și o gospodărie la Grădiștea. Printre cele mai importante scrieri ale sale se numără: "Interceptarea" (1963), "Steaua de mare" (1966), "Călărețul roșu" (1976), "Nopți albastre" (1976), "Corsarul" (1984), "Croazieră contra cronometru" (1985), "Învierea lui Iuda" (2000), "România, românii și comunismul" (2009), etc.

În prezent, Radu Theodoru, ajuns la venerabila vârstă de 99 de ani, continuă să creadă în patriotism: "E așa de simplu. Te naști. Nu este un adaus. Este foarte firesc. La mine se motivează și prin familie. Mă pot desprinde de pământul ăsta în care generații întregi de-ai mei sunt acolo, în iarba aia, frontul războiului". Opera literară a sa conține 13 romane istorice, 11 romane cu subiecte contemporane, 7 cărți ale mării, 5 romane științifico-fantastice, 4 romane document, 4 romane de analiză politică și 2 nuvele.

Cartea "Călărețul roșu", prima ediție fiind publicată în anul 1976, spune povestea căpitanului domnesc al tighecenilor, Mârzea. Narațiunea începe în zi de duminică, 6 aprilie 1596, zi a sfântului Eutihie, patriarhul Constantinopolului, zi de denie și de târg. "Călare pe Şeitan, cu şoimul pe umăr, căpitanul se lasă în voia mulţimii. Este îmbrăcat ca un baatur nohai. Cizme roşii din piele de ţap, cu pinten deargint. Şalvari dintr-o mătase grea, albăstruie, de Veneţia, ca şi cămaşa, peste care poartă pieptar din piele de bivol, ţintat, căptuşit cu o za subţire, coleret de oţel, calpac din blană de râs şi pe umeri o pelerină de mătase sângerie, de Samarkand. Arc, cucură de săgeţi, prinsă la oblânc, sabie, cele două hangere înfipte în brâul din piele; coburii grei închişi cu lacăte şi laspatele şeii o burcă de karakul strînsă sul, burcă ce stârneşte şoaptele de admiraţie ale pricepătorilor."

Romanul este împărțit în două părți, și anume: "Cartea întâi", ce conține capitolele "Târgul de robi", "Turnul lui Balduin de Flandra" și "Târgul de robi", și "Cartea a doua", compusă din "Insula Corsarului", "Yerebatan sau palatul subteran cu 336 de coloane" și "Insula corsarului"; narațiunea urmărind aventurile călărețului roșu, Mârzea, și ale jupânesei Mărgărita

În finalul romanului, într-o dimineață primăvăratică de aprilie, radioasă și însorită, Mârzea o cucerește pe jupâneasa Mărgărita, tot ce îl înconjoară pierzându-și consistența, singurul adevăr al clipei aceleia dumnezeiești fiind femeia iubită, care se pleacă lângă el și-i spune: "Niciodată un bărbat nu şi-a cucerit femeia cu atâta îndrăzneală ca tine, căpitane!", acesta replicându-i: "Şi cu atâta dragoste, principesă!". "Fără să-i pese de cei din jur, căpitanul Mârzea al tighecenilor îngenunche şi sărută prelung mîna zeiască a Mărgăritei, în vreme ce Marea Egee şi cerul vechilor mituri elene duc spre eternitate culorile pure ale apelor şi ale văzduhurilor. (...) Sărută mâna albă, cu degete prelungi şi ştie că o parte din adevărul lui, al viitorului şi eternităţii lui, se numeşte din clipa asta: Mărgărita!"

Cartea "Călărețul roșu" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Lucman (2005) și Albatros (1976).