Despre Radu Tudoran
Radu Tudoran s-a nascut in data 8 martie 1910 in localitatea Blejoi, Judetul Prahova. Numele sau este un pseudonim literar ales ca urmare a faptului ca o alta ruda de a sa era deja cunoscuta in literatura romana cand s-a apucat de scris si nu a vrut sa fie confundat cu acesta. Adevaratul nume al autorului este Nicolae Bogza, fratele mai mic al celebrului Geo Bogza.
A urmat un timp liceul la Ploiesti, dupa care s-a transferat in 1920 la Liceul Militar de la Manastirea Dealu. Din 1930 a urmat cursurile Scolii Militare de la Sibiu pe care a terminat-o in 1932. A urmat apoi o perioada de 6 ani in care a fost militar de cariera, intre 1932 si 1938. Dupa aceasta, s-a dedicat exclusiv scrisului si calatoriilor. Debutul sau scriitoricesc din 1938 a fost marcat de un reportaj - eseu pe care l-a scris in revista Lumea romaneasca condusa de Zaharia Stancu, intitulat Oameni care nu au ce face cu viata si oameni care nu au cu ce si-o tine si de nuvela Aerodromul de la Sura Mica publicata in Azi.
Continua sa publice in urmatorii ani: Orasul cu fete sarace, volum de nuvele (1940), Un port la rasarit (1942), Anotimpuri (1943), Flacari (1945), Intoarcerea fiului risipitor (1947) - romane. Fiind pasionat de calatorie, a strans bani, s-a mutat la Braila si a inceput constructia unei goelete sperand sa calatoreasca prin lume cu aceasta.
Din punct de vedere politic, desi perioada 1945 - 1947 a fost una tulbure, Tudoran a scris articole prin care a criticat deopotriva extremismul de dreapta si politica sovietica, motiv pentru care, dupa ce comunistii s-au instaurat deplin la putere, a fost marginalizat. Nu a fost insa anchetat de Securitate si nici prigonit de comunisti. Pentru a-si putea sustine existenta si contactul cu literatura, s-a indreptat catre traducerea de autori rusi si sovietici. Tot datorita instaurarii comunismului, visul sau de a calatori cu goeleta prin lume nu s-a putut realiza deoarece risca sa fie acuzat de trecere frauduloasa a granitei.
Ce a urmat insa acestei interdictii a fost publicarea in 1954 a romanului Toate panzele sus, roman de aventura, criticat de unele voci ca fiind roman de consum, in care autorul, asa cum va marturisi in prefata, parcurge in imaginar calatoria dorita initial. Romanul a devenit foarte indragit de oamenii de toate varstele si a fost ecranizat intr-un serial in 1976. Cu ocazia serialului, goeleta Speranta, pe care voia sa o construiasca Tudoran si care a ramas neterminata, a fost efectiv realizata in 1968.
Cel mai amplu proiect literar al autorului a fost seria de 7 romane intitulata Sfarsit de mileniu. (Casa domnului Alcibiade - 1978, Retragerea fara torte - 1982, Iesirea la mare - 1984, Victoria neinaripata - 1985, Privighetoarea de ziua - 1986, O suta una lovituri de tun - 1989, Sub zero grade - 1994).
A murit in anul 1992 in data de 18 noiembrie din cauza unei afectiuni a arterelor.