Radu Tudoran este unul dintre cei mai prolifici scriitori pe care literatura noastră i-a oferit Europei. Se naște într-o familie tradițională, autentică și urmărește să devină un om de seamă cu o carieră militară de succes. Urmează, astfel, cursurile unui liceu militar, dar renunță la ideea de a se dedica armatei la puțină vreme după absolvire. O bună bucată de vreme, încearcă să se alăture mișcării comuniste, dar realizează că este cu totul împotriva crezului acestui regim și se îndepărtează de această idee. Începe să scrie și își dedică mare parte din timp acestei îndeletniciri, cu scopul precis de a-și așterne gândurile pe hârtie și a le dărui publicului în forma lor neșlefuită.
Spre deosebire de fratele său, Geo Bogza, devine un oponent al regimului comunist și va fi marginalizat încă de la primele încercări literare. Deși nu este acceptat în cercurile intelectualilor vremii, nu va fi supus nici terorii comuniste, arestat sau urmărit în permanență. Astfel, reușește să scrie o bună parte opera de mai apoi, pe care o va publica inițial sub pseudonim, de teama cenzurii. Nu obișnuiește să colaboreze cu ziare sau edituri, dar este în vizorul marilor redacții de presă și oferă interviuri scurte pentru câteva gazete.
Căzut în dizgrație, se reorientează și traduce un număr impresionant din operele narilor clasici. Apoi, ascunde un jurnal pe care îl va da publicității în anii bătrâneții sale.
Este cunoscut, cu precădere, pentru romanele Toate pânzele sus sau Un port la răsărit, însă va oferi umanității și alte scrieri de o valoare artistică inestimabilă.
„Acea fată frumoasă” este una dintre lucrările fenomen pe care Tudoran avea să le semneze și cu ajutorul căreia avea să își sporească celebritatea. Romanul ia forma unui jurnal de călătorie pe care scriitorul îl poartă cu ardoare și în care consemnează cele mai importante momente ale unei călătorii fascinante prin Europa. Cartea este o formă de meditație, o pledoarie adusă vieții, iubirii și iertării, o rugăciune spusă cu ardoare de un scriitor realist și plin de viziune.
Opera este construită cu pasiune, personajele sunt așezate magistral în mijlocul acțiunii, care se desfășoară când lent, când la galop. Incursiunea aceasta fascinantă ne va uimi și obosi deopotrivă, iar metaforele lui Tudoran vor fi menite să ne pună-n încurcătură. Descrierile sunt și ele ample, iar tabloul naturii încadrează frumos povești despre viață și decursul lin al timpului pe vreo colină uitată de lume, la poalele unui munte ori la marginea unui râu oarecare. Femei și bărbați deopotrivă se perindă prin cadrul pe care autorul îl zugrăvește cu atenție și au darul de a ne determina să îi urmărim până la final.
Imaginile vizuale și auditive sunt și ele cuprinse frumos în acest volum, iar scriitorul face o incursiune magistrală în timp și spațiu. Călătorind prin Europa, Tudoran a cules cele mai frumoase amintiri, a cunoscut oameni măreți, a vizitat locuri de o frumusețe greu de descris și a adunat inspirație pentru scrierile ce aveau să vină – toate acestea vor fi evocate în romanul de față, cu care va cuceri nu numai țara noastră, ci și alte plaiuri îndepărtate.
Tradus în mai multe limbi de circulație mondială, romanul lui Tudoran este acum disponibil în mai multe ediții, dintre care amintim următoarele: Cartea Românească (1975), Cartea Românească (1987).