Radu Tudoran, acest scriitor valoros al literaturii române, uitat peste noapte, avea să lase o moștenire culturală remarcabilă. Romane precum „Toate pânzele sus”, „Maria și marea" sau „Acea fată frumoasă” vor deveni nemuritoare.
Împătimit al mării, iubitor al muncii și sclav al peniței, așa poate fi caracterizat Tudoran în trei cuvinte simple. Acest fiu risipitor al României, care va scrie și un roman cu acest titlu, avea să cucerească rapid publicul din țara noastră, dar faima va zbura repede, iar numele său va fi uitat în arhivele bibliotecilor. Tudoran scrie încă de mic, tratând subiecte diverse și reușește chiar să publice câteva manuscrise în presa locală.
Îsi va iubi patria într-un mod deosebit, însă o va abandona ori de cate ori i-se oferă prilejul de a explora alte tărâmuri. Își găsește liniștea și inspirația la malul mării, iar personajele sale sunt inspirate din oamenii pe care i-a cunoscut de a lungul vremii.
„Dunărea revărsată” apare pentru întâia oară în 1961 și este un elogiu adus vieții în port, la cârma navelor și pe șantierele navale. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, după cum urmează: Editura pentru Literatură (1961/1963), Minerva (1977).
Acțiunea se desfășoară treptat, fără să existe prea mari schimbări de perspectiva și fără salturi bruște. La Tudoran acțiunea este liniară și cuprinde, de obicei, un singur fir narativ. Personajele, deși mai multe la număr, sunt conectate între ele și servesc drept ajutoare unui erou genial.
Viața pe un șantier socialist nu e simplă deloc, iar cititorului îi este înfățișată cu cea mai aprigă sinceritate. Luăm parte, așadar, la traiul greu pe care muncitorii îl duc în port, le cunoaștem amăgire, iluziile și iubirile. Înțelegem că opera se concentrează în jurul dorinței de autodepășire a condiției. Incursiunea fascinantă la malul mării ne lasă un gust amărui, căci nu suntem trimiși în vreo vacanță, ci suntem martori ai unor întâmplări din viață grea a personajelor lui Tudoran.
Lectura este facilă, fără să ne pună în dificultate, iar firul narativ nu suferă schimbări dramatice. Personajele lui Tudoran par resemnate cu destinul care le-a fost hărăzit, dar se revoltă câteodată împotriva nedrepților. Locul acțiunii este static, fiind același de la început și până la sfârșitul operei.
La o analiză mai atentă, observăm calitățile de psiholog ale lui Tudoran și pătrundem, astfel, în subconștientul eroilor săi. Deși opera nu a egalat scrierile anterioare, s-a bucurat de un succes răsunător, fiind tradusă în mai multe limbi de circulație europeană și primind numeroase distincții.
Mai târziu însă, numele lui Tudoran va fi dat uitării, iar valoarea scrierilor sale se pierde. El va reprezenta o sursă de inspirație pentru noile generații de scriitori, dar nu își va recâștiga niciodată renumele dobândit cândva.