Raymond Aron a fost un filosof, sociolog și politolog francez. A fost un autor prolific, scriind de-a lungul carierei mii de editoriale, sute de articole academice, eseuri și comentarii, precum și peste 40 de cărți.
Cartea "Spectatorul angajat", publicată pentru prima oară în anul 1981, conține trei interviuri la care a participat Raymond Aron, în care a vorbit despre viața și călătoria sa filosofică și politică. Volumul, scris într-un mod viu și accesibil, se citește precum un roman, tinerii eseiști Jean-Louis Missika și Dominique Wolton luând aceste interviuri pentru o emisiune de televiziune, cartea urmărind aceste dialoguri. Autorul le răspunde celor doi interlocutori cu simplitate și sinceritate, fără a avea motive ascunse, fără a juca vreun rol. Aron, un intelectual nonconformist, a mers mereu împotriva ideilor dominante ale intelectualității de stânga. A avut dreptate înaintea celorlalți în ceea ce privea natura regimului sovietic, a stalinismului, în anii 1950 având curajul de a-și menține funcția în timp ce desfășura lucrări științifice de necontestat. În aceste interviuri, pe care le-a avut cu Missika și Wolton, Raymond Aron își reia călătoria politică și intelectuală, analizând evenimentele majore pe care le-a trăit de-a lungul unei jumătăți de secol, de la venirea lui Hitler la putere, și până în mai 1968, fără a uita de controversele sale cu Sartre și Merleau-Ponty. Volumul este o pledoarie pentru democrația occidentală, dezvăluindu-ne personalitatea complexă, lucidă și pasională a lui Aron.
În cele trei interviuri, cititorul urmărește viața acestui filosof atipic, dar și călătoria sa politică care la determinat să se implice în majoritatea bătăliilor politice ale vremurilor sale: ascensiunea hitlerismului, Frontul Popular, al Doilea Război Mondial, comunismul, Războiul Rece, decolonizarea, etc. În total dezacord cu inteligența de stânga a epocii dominante de atunci, Aron alege să apere o societate liberal-democratică, chiar dacă acest lucru înseamnă să se opună ferm lui Maurice Merleau-Ponty, și mai ales lui Jean-Paul Sartre. "Spectatorul angajat" este mult mai mult decât o introducere în gândirea filosofică și politică a lui Aron, fiind aproape o întreagă istorie a secolului al XX-lea, pe care volumul ne ajuta să o redescoperim. De la începutul anilor 1930, confruntat cu ascensiunea hitlerismului, Aron începe să se concentreze pe filosofia politică. Dacă Sartre, împreună cu alți intelectuali, și-a definit foarte devreme gândirea și angajamentul după o anumită ideologie, cea a comunismului, Aron nu a vrut să rezume niciodată realitatea la o ideologie, dimpotrivă. Acesta este și motivul pentru care, timp de mai bine de treizeci și cinci de ani, a urmat cariera jurnalistică, pentru a urmări îndeaproape jocul geopolitic al marilor puteri, dar și pentru a înțelege istoria în devenire. Spre deosebire de majoritatea intelectualilor din vremea sa, Aron a ales să accepte societatea în care trăia așa cum era, știind foarte bine că toate societățile sunt prin definiție imperfecte.
"Spectatorul angajat" abundă de o preocupare continuă pentru nuanță și contextualizare în chestiuni politice și istorice. Împotriva oricărui dogmatism și ideologie, Aron a fost unul dintre cei mai relevanți gânditori ai timpului său, ceea ce a dus l-a marginalizarea sa pentru multă vreme. Unitatea și coerența gândirii sale au fost mereu în slujba liberații, concep pe care l-a apărat neobosit prin toate luptele sale. Analiza sa remarcabil de riguroasă l-a determinat să se poziționeze aproape de fiecare dată de partea adevărului și a rațiunii în luptele duse.
Cartea "Spectatorul angajat" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Nemira (2006) și Nemira (1999).