Raymond Queneau - Exercitii de stil

Sfantu așteaptă, Amicul meu Pierrot sau Zazie în metrou sunt doar trei dintre titlurile cu care Raymond Queneau a reușit să ajungă cunoscut pe plan mondial. S-a născut în iarna anului 1903 și a fost singur la părinți dar acest lucru nu i-a adus bucuria pentru că s-a simțit mai mult singur. S-a refugiat în cărți și așa a ajuns să citească continuu, urmând să studieze filosofia la Sorbona. S-a înscris într-un grup de suprarealiști pe care l-a frecventat câțiva ani apoi a scris " Enciclopedia științelor inexacte" ce a fost refuzată din prima. A plecat timp de un an pe fronturile din Maroc și Algeriei și la întoarcere a avut câteva slujbe pentru a-și câștiga existența. Diverse publicații l-au angajat pentru a scrie articole și așa a ajuns și jurnalist. Stilul său nu era chiar prietenos pentru că era diferit față de mișcarea literară ce avea loc în acel moment. Primul succes literar are loc în 1959 cu Zazie în metrou datorită celebrei sintagme Doukipudonktan pe care criticii s-au chinuit mult să o descifreze. La doi ani distanță publică O sută de miliarde de poezii, o carte pe care mulți au conaiderat-o un eșec însă eu mai degrabă aș numi-o labirint.

Pe 25 octombrie 1976 autorul își are sfârșitul din cauza cancerului pulmonar iar manuscrisele sale publicate dar și nepublicate au fost păstrate în biblioteca din Le Havre, orașul său natal.

Romanul "Exerciții de stil" a apărut pentru prima dată în anul 1947 la editura Gallimard. În limba română apare la Paralela 45 în 2005 și 2006.

Inspirată din Arta fugii a lui Johann Sebastian Bach, această poveste a luat naștere la începutul anilor '40. În primă fază a decis să facă un dodecaedru, adică 12 capitole ce au fost respinse în nenumărate rânduri. De ce? Pentru că spuneau aceeași poveste dar într-un stil diferit. Foarte pe scurt este vorba despre un bărbat ce se întâlnește cu un prieten cu gât lung în autobuz și discută. Nu durează mult până îl surprinde la Curtea Romei unde cineva îl sfătuiește să își coasă un nasture pe pardesiu, iar acțiunile lor au fost trecute într-un final prin 99 de stiluri literare. Nu a mai făcut nimeni asta, poate doar în muzică să fi auzit de așa ceva, și credeți-mă că este așa de interesant să o citești pentru că e ceva nou de fiecare dată. Odă, Fabulă, Tragedie, Comedie, Portret, Operă sau Antiteză sunt doar câteva dintre stilurile ce te vor purta într-o călătorie literară de excepție.

Cartea a fost adaptată de nenumărate ori, prima fiind în 1977 la inițiativa lui Colin Crumplin ce a reprezentat printr-un desen fiecare poveste. Au urmat apoi doi actori din Croația ce au intrat în Cartea Recordurilor pentru cea mai lungă interpretare, iar cea mai nouă adaptare a fost o carte de informatică inspirată de ideea lui Queneau.