Raymond Queneau - Florile albastre

Raymond Queneau nu a reușit să ajungă în topurile internaționale însă a reușit să aducă suprarealismul la un nivel pe care nimeni nu l-a mai atins. S-a născut pe 21 februarie 1903 în orașul francez Le Havre și primii ani ai vieții i-a petrecut cu o dădacă. Așa a ajuns să își înece singuratatea în cărți iar la 17 a plecat la Sorbona pentru a studia filosofia, limbile străine și psihologia. Timp de șase ani a frecventat un grup de suprarealism și apoi va scrie "Enciclopedia științelor inexacte" pe care au refuzat-o majoritatea editorilor. Un an a luptat pe fronturile din Africa apoi a urmat diverse meserii cum ar fi traducător, casier sau tutore. De abia în 1959 apare în sfârșit în librării și atrage atenția cititorilor cu romanul Zazie, iar după ce devine pasionat și de matematică scrie Oulipo. Scrie zeci de romane și poezii însă după moartea soției sale din 1972, se oprește din orice activitate. Sănătatea începe să i se deterioreze și la patru ani distanță își are și el sfârșitul din cauza cancerului pulmonar.

Romanul "Florile albastre" a apărut pentru prima dată în anul 1965 la editura Gallimard. În limba română apare în 1996 la editura Univers, ediție ce va fi urmată de Humanitas în 2006.

Pe 25 septembrie 1264 ducele de Auge pornește în sfârșit în prima sa călătorie. Aceasta avea destinația finală la Paris iar drumule își avea începutul pe poteca cu flori albastre a castelului său din Normandia. Începe să viseze la Cidrolin și fiica sa cea mică ce locuiesc pe malul Senei și au în jurul lor lucruri ciudate, cum ar fi mașini cu motor. Cum ajunge la Paris este chemat de Papă și de Ludovic al IX-lea să se alături cruciadei dar refuză cu tărie. Din acest motiv primește interdicție în oraș și înainte de a pleca face o baie fierbinte și un somn liniștitor. Îl visează din nou pe Cidrolin dar de data asta în Parisul modern unde graffiti-urile i-au luat cu amploare casa. Și lui îi plăcea să doarmă, mai ales după o masă copioasă și un pahar de vin, așa că cei doi se întalnesc în vise și pornesc în aventuri. Merg în viitor, văd tehnologie modernă, tunuri, personalități importante dar și în trecut pe vremea Noului Testament unde învață cum au luat naștere limbile moderne. Poate este un pic confuz să mergi din trecut în viitor și înapoi dar e o poveste de naratat. Cine a mai scris până acum de vreun duce din secolul al XIII-lea ce are parte de tehnologie și călătorește în visele sale cu un om simplu ce are trei fiice?