Despre Razvan Theodorescu
Figura proeminenta in peisajul intelectual si politic al Romaniei moderne. S-a nascut la 22 mai 1939, in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, ale carei cursuri le-a urmat in perioada 1955-1963, intrerupte intre anii 1959-1961 din cauza exmatricularii pe motive politice. In aceasta perioada a lucrat ca muncitor necalificat. In anul 1968 a obtinut o bursa de specialitate in Franta, iar in 1972 a devenit doctor in stiinte istorice la Universitatea din Bucuresti, cu teza "Elemente bizantine, balcanice si occidentale la inceputurile culturii medievale romanesti in secolele X-XIV. Studiile sale au inceput in domeniul istoriei, dar el a fost mereu atras si de arena politica.
Istoric si politician roman, o figura de seama in panorama intelectuala si politica a Romaniei moderne. Nascut intr-o familie instarita si instarita, Razvan Theodorescu a fost influentat de la o varsta frageda de mediul sau cultural si academic. Studiile sale temeinice si pasiunea sa pentru istorie l-au condus catre o cariera dedicata intelegerii trecutului si a impactului sau asupra prezentului. Absolvind cu succes studiile universitare in domeniul istoriei, si-a continuat cercetarile si si-a imbogatit cunostintele prin lecturi extinse si diverse.
Activitatea sa academica a inceput la Institutul de Istoria Artei al Academiei Romane, unde a activat ca cercetator stiintific (1963-1987), urmand apoi sa devina director adjunct stiintific (1972-1977). A detinut functia de conferentiar asociat la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucuresti (1972-1974; dupa o pauza de peste un deceniu, a revenit in aceeasi calitate: 1987-1989), ulterior la Universitatea Nationala de Arte (UNArte), incepand din 1990, unde a fost profesor, predand cursuri despre arta medievala europeana, tipologia artei din sud-estul Europei si istoria civilizatiei europene. In plus, a indeplinit functia de rector al acestei institutii, fiind ales in februarie 1990, insa ulterior a renuntat la aceasta pozitie.
In deceniul 1990-2000 a ocupat diverse pozitii de conducere si consultativa in sectorul media si patrimoniului cultural. Intre anii 1990 si 1992 a fost in fruntea Radioteleviziunii Romane si ulterior a fost implicat in activitatea Consiliului National al Audiovizualului (pana in 2000). De asemenea, a detinut functia de presedinte al Comisiei Nationale pentru Protejarea Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice in perioada 1993-1995. Din anul 2004 a fost parte a Colegiului National al Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989 si a fost implicat in conducerea Institutului European din Romania. Totodata, a facut parte din Consiliul General al organismului responsabil cu atestarea titlurilor universitare. A fost senator de Iasi (2000-2004), apoi senator de Botosani (2004-2008). De asemenea, a ocupat fotoliul de ministru al Culturii si Cultelor (2000-2004).
Specialist in istoria artei si civilizatiei medievale romanesti, a semnat lucrari notabile precum Manastirea Dragomirna, Biserica Stavropoleos si Bizant, Balcani, Occident la inceputurile culturii medievale romanesti. De asemenea, a contribuit la Un mileniu de arta la Dunarea de Jos si Piatra Trei Ierarhilor, lucrari apreciate in domeniu. In anul 1993 a fost numit membru corespondent al Academiei Romane si ulterior, in 2000, a devenit membru titular al acestei prestigioase institutii stiintifice si culturale. Incepand din 2012 a ocupat functia de presedinte al Sectiei de Arte, Arhitectura si Audiovizual in cadrul Academiei Romane, iar din aprilie 2018 a fost numit vicepresedinte al acesteia.
Istoricul a primit numeroase recunoasteri pentru contributiile sale deosebite in domeniul cultural si academic. Printre acestea se numara Premiul Bernier al Institutului Frantei (1969), Premiul Nicolae Balcescu al Academiei Romane (1976) si Premiul revistei "Flacara (1987). De asemenea, a fost distins cu Premiul Herder al Universitatii din Viena (1993) si Premiul Nicolae Iorga al Centrului International Ecumenic pentru Dialog Spiritual (1999). Razvan Theodorescu a incetat din viata in data de 6 februarie 2023 la Bucuresti. A fost inmormantat pe 8 februarie 2023 la Cimitirul Bellu, cu onoruri militare.
Opera: Manastirea Dragomirna (1965); Manastirea Bistrita (1966); Biserica Stavropoleos (1967); Bizant, balcani, occident la inceputurile culturii medievale romanesti (1974); Un mileniu de arta la Dunarea de jos (1976); Itinerarii medievale (1979); Piatra celor trei prelati (1979); Apel la istorie (1980); Istoria vazuta de aproape (1980); Civilizatia romanilor intre medieval si modern. Orizontul imaginii (1550-1800) - 2 vol. (1992); Drumuri spre ieri (1992); Cele 900 zile ale „manipularii” (1994); Pictura murala moldoveneasca din secolele XV si XVI (1995); Romanii si Balcanicii in Civilizatia sud-est europeana (1999); Putina Istorie (1999).