Richard Dawkins - Gena egoista

Dacă sunteți pasionați de biologie și evoluție, atunci cu siguranță ați citit Magia realitatii. De unde stim care este de fapt adevarul, Ghidul ateistului începător sau Un rău pornit din Eden. Toate acestea și multe altele au fost scrise de Richard Dawkins ce a fost un biolog revoluționist și etolog de renume britanic. A obținut doctoratul în biologie la Oxford, apoi a fost profesor asistent la Universitatea din California, perioadă în care a început să își formeze propriile teorii. În anii 2000 a fost profesor al Catedrei pentru Popularizarea Științei, Charles Simonyi din cadrul Universității Oxford, unde a început să producă documentare pentru Discovery Channel. Majoritatea teoriilor sale au provocat zeci de dezbateri pentru că fiind un subiect relativ nou, foarte mulți oameni de știință au simțit nevoia de a analiza ceea ce Dawkins a adus în prim plan.

Cartea "Gena egoistă" a fost publicată pentru prima dată în 1978 la editura Oxford University Press. Încă din prima zi a publicării a reușit să provoace o revoluție tăcută în biologie, astfel vânzându-se în milioane de exemplare și fiind tradusă în peste 25 de limbi. Una dintre ele este și limba română, prima ediție fiind publicată în 2006 la editura Tehnică și cea de a doua în 2013 la Unica. În 2016 a fost inclusă pe lista de Top 100 cărți de non-ficțiune de la The Guardian iar la un an distanță a fost numită una dintre cele mai influente cărți de știință după Originea speciilor.

Totul începe cu altruismul oamenilor și cum acesta are de a face cu egoismul și selecția grupurilor. Originea vieții a apărut odată ce moleculele au învățat să se reproducă, apoi s-au dezvoltat până ce au ajuns la ADN. Acesta este format din cromozomi și gene ce adesea au și ele un comportament egoist. Organismele sunt privite ca niște instrumente de supraviețuire pozitive însă adevărul este că folosesc negativismul pentru a-și îndeplini misiunea. Așa funcționează și creierul uman atunci când privim ceva subiectiv sau facem cunoștință cu alte specii. Hărțuirea de exemplu este unul dintre strategiile stabile din punct de vedere evolutiv iar dacă aceasta este transmisă prin genă ajunge la toți succesorii. Cu pași repezi ne îndreptăm spre nașterea și creșterea copiilor, ceea ce pentru autor este un gest egoist din partea părinților. Dacă există mai mulți frați, părinții de obicei investesc doar în unul dintre ei pentru a duce genele mai departe, dar de ceilalți cine are grijă? Cele mai multe specii trăiesc în grupuri, de la molecule și până la oameni, iar comportamentele lor se copiază de la un individ la altul astfel făcându-și apariția efectul de turmă. Și aici vorbim despre egoism, doar gândiți-vă la albine, muncitorii renunță la dreptul de a se reproduce în favoarea reginei care îi alege pentru orice sarcină. Ultimul capitol vorbește despre entitatea transmisă cultural, cel mai bun exemplu fiind Dumnezeu. Acesta a avut un impact psihologic atât de mare încât s-a transmis din generație în generație și chiar și în ziua de astăzi este suficient pentru supraviețuirea anumitor grupuri.