Richard Dawkins este unul dintre cei mai influenți biologi evoluționiști și popularizatori ai științei, cunoscut pentru viziunea sa asupra selecției naturale, teoria genelor egoiste și pentru criticile aduse religiei și pseudoștiinței.
Cartea "Un râu pornit din Eden", publicată pentru prima oară în anul 1995, explorează evoluția vieții prin prisma fluxului continuu de informație genetică. Titlul acesteia face referire la un râu biblic din Eden, simbolizând transmiterea neîntreruptă a ADN-ului de la primele forme de viață până la diversitatea speciilor actuale. Autorul demontează concepțiile greșite despre evoluție, explică selecția naturală și folosește exemple captivante din lumea naturală pentru a arăta cum genele determină dezvoltarea speciilor. Cartea este scrisă într-un stil accesibil și atrăgător, fiind potrivită atât pentru cititorii fără o pregătire științifică, cât și pentru cei familiarizați cu biologia evoluționistă. Dawkins își începe lucrarea prin a explica ideea centrală cărții, și nume faptul că viața poate fi văzută ca un râu al ADN-ului care curge neîntrerupt de-a lungul timpului. Organismele individuale sunt doar "vehicule" temporare pentru gene, iar succesul acestora depinde de capacitatea lor de a se replica și transmite mai departe. Autorul demontează ideea conform căreia viața ar fi fost "proiectată" de o entitate superioară, folosind argumente științifice, el arată că selecția naturală poate explica complexitatea biologică fără a fi nevoie de o inteligență care să dirijeze procesul. Ochiul uman, adesea considerat un exemplu de "design perfect", este rezultatul unei evoluții graduale, nu al unei creații inteligente. Comportamentele animalelor pot fi explicate prin prisma supraviețuirii genelor și nu printr-o moralitate impusă din exterior. Cartea explorează competiția dintre organisme și strategiile evolutive care determină succesul sau eșecul lor. Un exemplu foarte bun este cel al copacilor dintr-o pădure. Deși ar fi mai avantajos că toți copacii să rămână scunzi, pentru a economisi resurse, competiția pentru lumină îi face să crească înalți. Acesta este un exemplu de conflict evolutiv, în care fiecare organism acționează în propriul interes genetic, chiar dacă rezultatul nu este "ideal" pentru întreaga populație. Un alt punct central al cărții este faptul că genele sunt unitatea fundamentală a selecției naturale, în timp ce organismele sunt muritoare, genele lor continuă să existe prin reproducere. Deși "Un râu pornit din Eden" este apreciată pentru claritatea explicațiilor și argumentelor solide în favoarea teoriei evoluției, cartea nu este lipsită de critici. Acestea vin atât din partea scepticilor teoriilor evoluționiste, cât și din partea unor oameni de știință și filosofi care consideră că Dawkins simplifică excesiv anumite concepte. Una dintre cele mai frecvente critici aduse lui Richard Dawkins este tonul său combativ față de religie, respingând fără echivoc orice explicație supranaturală a originii vieții. Autorul este cunoscut pentru abilitatea sa de a explica noțiuni complexe într-un mod accesibil publicului larg. Totuși, unii critici din domeniul științei consideră că, uneori, această simplificare duce la pierderea unor nuanțe esențiale. De exemplu: analogia dintre fluxul genetic și un "râu al ADN-ului" este utilă pentru a înțelege continuitatea vieții, dar poate da impresia că genele evoluează într-un mod prea liniar, fără a ține cont de complexitatea interacțiunilor dintre organisme și mediu. Selecția naturală este elementul central al teoriei evoluției, dar nu este singurul mecanism prin care speciile se modifică în timp. Unii critici susțin că Dawkins pune prea mult accent pe selecția genelor, ignorand alte aspecte ale biologiei evoluționiste. În ciuda nenumăratelor critici, "Un râu pornit din Eden" rămâne o carte fundamentală pentru popularizarea științei și a teoriei evoluției.
Cartea "Un râu pornit din Eden" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (1995) și Humanitas (2010).