Robert A. Heinlein - Infanteria stelara

Romanul "Infanteria stelară" a fost publicat pentru prima dată la editura GP Putnam în toamna anului 1959. În limba română apare la editura Cristian în 1994, ediție ce va fi urmată de Pygmalion în 2003 și Paladin în 2017. La doar un an distanță de la publicare câștigă premiul Hugo, și a fost considerat unul dintre cele mai influente ale genului din care face parte.

Cu toate că a fost tradus în peste 20 de limbi și a fost popular în întreaga lume, a ridicat și numeroase controverse. Fascism, utopism și militarism sunt doar câteva dintre subiectele ce i-au deranjat mulți oameni mai slabi de înger. Cu toate că este o ficțiune, nu au putut trece peste aceste lucruri și au luptat până în pauzele albe pentru ca autorul să fie sancționat. Nimeni nu a reușit să aducă argumentele necesare la tribunal pentru asta așa că totul a continuat a fi un succes. În 1997 a fost lansata și pelicula cinematografică unanimă în regia lui Paul Verhoeven iar în 1988 seria animată Uchu no Senshi. De asemenea au apărut și trei jocuri video ce s-au bucurat de același succes.

Povestea este una ce nu s-a mai întâlnit până acum, sau până atunci cel puțin, și avem parte de o acțiune de zile mari. Ne aflăm în viitor când societatea umană este condusă de un guvern insterstelar supranumit Federația Terrană. Aici doar veteranii militarilor au dreptul la vot și la cetățenie iar povestea ne este relatată de militarul filipinez Juan Ricci, poreclit Johnny. Acesta ajunge ofițer și trebuie să se ocupe de războiul dintre oameni și specia extraterestră numită Arahnide. Printre bătălii și planuri de acțiune, avem parte și de discuții filosofice pe teme precum război, delicvență juvenilă sau civilizație.

Cel mai interesant este motivul pentru care a fost scris. Când Statele Unite au suspendat testele nucleare, Heinlen a ținut neapărat să își spună părerea așa că în câteva săptămâni a reușit să își atingă țelul și să fie auzit de o lume întreagă. El a absolvit Academia de Marină Militară în 1929 și a activat în domeniu  până în 1934, când tuberculoza nu i-a mai dat pace. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial a fost inginer, apoi a fost agent imobiliar sau miner, cu toate că a urmat și facultatea de matematică și fizică. Prima sa nuvelă publicată a fost Life line în revista Astounding Science, foarte populară în acea vreme. În 1947 publică și primul său roman, Racheta Galileo, și de atunci a reușit să bucure cititorii cu zeci de romane și nuvele, ba chiar și câteva povești pentru copii. În 1950 a scris scenariul pentru filmul ce a câștigat un Oscar, Destination Moon, iar numele său reușește să ajungă și mai popular. Viața sa personală a fost una ca oricare alta. A avut trei soții, ultima dintre ele fiind Virginia cu care a stat până în ultima clipă a vieții și cu care a călătorit pentru a se inspira. Pe 8 mai 1988 autorul se stinge din viață însă lasă în urmă o comoară ce merită descoperită.