Robert D. Kaplan este un scriitor american, cunoscut pentru lucrările sale despre geopolitică, istorie și relații internaționale. De-a lungul carierei sale, a fost consilier al Departamentului de Apărare al SUA, scriind pentru "The Atlantic", "The Washington Post", "The New York Times" și alte publicații importante. Autorul este cunoscut pentru stilul său narativ captivant, care combină reportajul de călătorie cu analiza istorică și geopolitică.
În cartea "Fantomele balcanilor", publicată pentru prima oară în anul 1993, Kaplan își împărtășește experiențele și observațiile despre Balcani, o regiune cunoscută pentru complexitatea sa istorică, tensiunile etnice și conflictele geopolitice. Lucrarea este o explorare a regiunii Balcanilor, cu accent pe istorie, culturi, etnii și politică, și, în mod special, pe conflictele și violențele care au marcat această parte a lumii de-a lungul secolelor. Autorul călătorește prin țările din regiune, oferind o analiză profundă a istoriei turbulente a zonei, de la Imperiul Otoman și războaiele balcanice, și până la conflictele din fosta Iugoslavie din anii 1990. Kaplan examinează cum diviziunile etnice, religioase și istorice au jucat un rol crucial în conflictele din Balcani, dar și cum geografia a influențat dezvoltarea politică și socială a regiunii, subliniind că Balcanul a fost întotdeauna o zonă de conflict și interese geopolitice contradictorii, iar acest lucru a fost evident mai ales în timpul războaielor din fosta Iugoslavie (1991-1999). Cartea este scrisă într-un mod vivid și descriptiv, combinând istorie, geopolitică și observații personale, fiind foarte ușor de citit, chiar și de cei care nu sunt familiarizați cu subiectul. Kaplan își structurează cartea că pe un jurnal de călătorie, documentând experiențele sale în diverse regiuni balcanice. El prezintă peisaje, orașe și oameni, dar, mai ales, explorează tensiunile istorice și culturale care au condus la conflicte. Autorul își bazează cartea pe experiențele și călătoriile sale prin România, Bulgaria, Serbia, Croația, Bosnia și alte regiuni balcanice, înainte de izbucnirea războaielor iugoslave. Kaplan descrie România post-comunistă ca un loc marcat de moștenirea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, cu o societate traumatizată, infrastructură distrusă și corupție endemică. Bulgaria este percepută ca o țară mai "tăcută" și mai puțin violentă decât restul Balcanilor, dar încă influențată de moștenirea otomană și de trecutul comunist. Grecia este prezentată ca o punte între Balcani și Occident, dar cu o puternică influență ortodoxă și naționalistă. Albania este descrisă ca o țară izolată, săracă și marcată de paranoia comunistă, cu o identitate puternic distinctă de restul regiunii. Una dintre cele mai dramatice secțiuni ale cărții este cea în care autorul explorează cum naționalismul exacerbat și resentimentele istorice au dus la dezintegrarea statului iugoslav, Kaplan detaliind influența moștenirii austro-ungare și otomane, arătând cum aceste imperii au lăsat în urmă o regiune divizată și predispusă la conflict. Deși cartea lui Kaplan este o lucrare respectată și apreciată pentru analiza sa detaliată și pentru perspectiva sa unică asupra regiunii, aceasta a fost și criticată de unii cercetători și observatori. Unii critici consideră că autorul adoptă o viziune pesimistă și fatalistă asupra Balcanilor, sugerând că sunt inevitabile conflictele din regiune, din cauza istoriei și a geografiei. Aceștia susțin că analiza lui Kaplan poate fi prea deterministă, ignorând posibilitățile de reconciliere sau schimbare pozitivă. Alții au remarcat că autorul tinde să facă generalizări privind diversele grupuri etnice și religioase din Balcani, ceea ce poate duce la o înțelegere simplificată a unui teritoriu cu o complexitate mare. În plus, unii critici consideră că analiza lui Kaplan poate fi etichetată ca etnocentrică, în special în abordarea diferențelor între mărturiile istorice ale popoarelor balcanice, și felul în care sunt interpretate conflictele.
Cartea "Fantomele balcanilor" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume Antet (2002) și Antet (1993).