Scriitor si poet italian remarcabil, s-a nascut la 18 august 1946 (in Ameglia, Italia), si a decedat la 2 decembrie 2023, la Ferrara (la varsta de 77 de ani). De-a lungul carierei, a predat antropologia culturala, filosofia istoriei si sociologia artei in diverse institutii, inclusiv la Universitatea din Ferrara. A avut o influenta considerabila in literatura italiana contemporana, scrierile sale fiind traduse in 26 de limbi. Cu o cariera literara prolifica, Pazzi a abordat teme variate, de la istoria antica la introspectii filosofice, reusind sa capteze atentia unui public international. Operele sale sunt traduse in 26 de limbi.

Pazzi si-a inceput studiile la Universitatea din Bologna, unde a absolvit cu o teza despre poezia lui Umberto Saba, sub indrumarea esteticianului Luciano Anceschi. Dupa finalizarea studiilor, si-a dedicat o buna parte din viata educatiei, predand antropologie culturala, filosofia istoriei si sociologia artei si literaturii la licee si la Universitatea din Ferrara. Aceasta implicare academica i-a permis sa influenteze si sa inspire generatii de studenti.

In poezie, Pazzi a debutat in 1970 cu publicarea primelor sale poeme intr-o antologie de poezie in revista Arte e poesia. De atunci, a continuat sa publice mai multe colectii de versuri, incluzand L'esperienza anteriore (1973), Versi occidentali (1976) si Calma di vento (1987). Poezia sa, adesea introspectiva si meditativa, exploreaza teme de identitate, transcendenta si fragilitatea existentei umane.

Primul sau roman, Cercando l'Imperatore, publicat in 1985, a marcat inceputul unei cariere de succes in proza. Acest roman a fost tradus in 12 limbi si i-a adus lui Pazzi Premio Bergamo, stabilindu-l ca o voce distinctiva in literatura italiana. A continuat sa scrie o serie de romane istorice care au consolidat reputatia lui Pazzi ca un narator de prim rang. Printre acestea se numara La principessa e il drago (1986), La malattia del tempo (1987, 1991), Vangelo di Giuda (1989) si La stanza sull'acqua (1991, reeditat in 2012).

Un alt aspect esential al carierei lui Pazzi este implicarea sa in jurnalism. Timp de doisprezece ani a colaborat exclusiv cu Corriere della Sera, dupa care a continuat sa contribuie la diverse publicatii, inclusiv Il Resto del Carlino, La Nazione si The New York Times. Prin articolele sale, Pazzi a oferit analize culturale si sociale profunde reflectand asupra conditiei umane si a transformarilor societatii moderne.

In ultimii ani ai vietii sale, Pazzi a ramas activ in domeniul literar, predand cursuri de scriere creativa la Universitatea din Ferrara si continuand sa scrie si sa publice. Seria de naratiuni intitulata "L'Isola Bianca", pe care a coordonat-o pentru Corbo Editore, a fost o initiativa prin care a promovat noi talente literare si a explorat teme diverse. De asemenea, a participat la numeroase conferinte internationale, unde si-a impartasit experientele si viziunea literara.

Pana la sfarsitul vietii, Pazzi a ramas o figura respectata in literatura italiana si internationala, lasand in urma o mostenire literara vasta si variata. De asemenea, Pazzi a fost un conferentiar apreciat, sustinand prelegeri in diverse colturi ale lumii, unde operele sale au fost traduse si recunoscute. Decesul sau a marcat sfarsitul unei epoci pentru literatura italiana contemporana, dar operele sale continua sa inspire si sa fie studiate de cititori si academicieni din intreaga lume.

Conform surselor disponibile, cauza decesului nu a fost specificata, dar este cert ca si-a petrecut ultimele zile intr-un oras drag lui, Ferrara, unde si-a petrecut o mare parte din viata si cariera​. Opera sa variata si profunda reflecta complexitatea si diversitatea experientei umane, avand o contributie semnificativa in peisajul literar italian si international.

Opera: L'esperienza anteriore, I Dispari (1973); Versi occidentali (1976); Il re, le parole (1980); Calma di vento (1987); Il filo delle bugie (1994); La gravita dei corpi (1998); Felicita di perdersi, Barbera (2013); Un giorno senza sera (2020) – poezie. Cercando l'Imperatore (1985); La principessa e il drago (1986); La malattia del tempo (1987); Vangelo di Giuda (1989); La stanza sull'acqua (1991); Incerti di viaggio (1996); La citta volante (1999); Conclave (2001, Conclav); L'ombra del padre (2005); Mi spiacera morire per non vederti piu (2010); La trasparenza del buio (2014); Lazzaro (2017); Verso Sant'Elena (2019); La stanza sull'acqua, i Delfini (2022); La doppia vist (2023).