Numită de critici, cea mai importantă scriitoare de romane polițiste, Rodica Ojog Brașoveanu a reușit să uimească citititorii prin cele peste 30 de romane scrise între anii 1971 și 2002.
Viața sa începe în București pe 28 august 1939 într-o familie de oameni educați, o profesoară și un avocat. Aceștia au avut grijă ca fiica lor să urmeze cele mai bune școli iar la 18 ani să continue cariera tatălui său. Însă ghinionul face ca Rodica să îi urmeze și destinul. Tatăl său a fost întemnițat și arestat de mai multe ori din cauza partidului din care făcea parte, iar Rodica a fost exmatriculată și arestată pe motiv că susținea revolta anticomunistă. Pentru a se întoarce la studii a trebuit să urmeze un program de reintegrare într-o fabrică farmaceutică unde a reușit să ajungă fruntașă și să își adune inspirația pentru ceea ce va urma.
Cariera sa în lumea literară începe cu romanul "Moartea semnează indescifrabil" care îi aduce un succes enorm. Continuă să publice carte după carte iar după 5 ani în care vede că nu mai are timp să urmeze ambele cariere în paralel, renunță la avocatură pentru totdeauna.
Printre cele mai importante opere amintim: "Apel din necunoscut", "Bună seara, Melania" "Grasă și proastă" și romanul istoric "Letopisețul de argint".
Romanul ”Agentul secret al lui Altîn-Bey” a fost publicat pentru prima oară la editura Albatros în anul 1973. Urmează ediția din 1976 a aceleași edituri, și edițiile din anii 2004, 2008 și 2015 ale editurii Nemira.
Ne întoarcem în secolul al XVIII-lea când domnitor al României este Constantin Brâncoveanu. Logofătul Andronic luptă din nou pentru salvarea țării mergând pe meleaguri străine și încercând să încurce planurile turcilor. Dar cine este totuși Altîn-Bay? Ei bine este chiar domnitorul țării noastre. Acest termen înseamnă prințul aurului iar turcii l-au denumit așa datorită traiului aristocrat de care dădea dovadă.
Prima parte a romanului este ”Izvodul” care reprezintă un document pe care trădătorii curții domnești îl fură și îl duc la Istanbul. Fiind un semnal de alarmă pentru Brâncoveanu, Radu Andronic decide că se va da drept trădător pentru a putea recupera comoara pierdută.
Următoarea parte, ”Fluturele alb” descrie șederea logofătului în Istanbul care este reprezentată de petreceri luxoase și opulență. Tocmai datorită petrecerilor află că izvodul se află la Bektaș-Effendi, cu care începe să lege o prietenie falsă. Problema este că Radu se îndrăgostește de fiica acestuia pe care o denumește ”fluture alb”, care îl ajută să își ducă misiunea la bun sfârșit. Intră în cancelaria muftiului și modifică izvodul, se întoarce la marea sa dragoste, însă își amintește că mai are de îndeplinit câteva cerințe din România.
Următorul pas este descoperirea celui ce l-a trădat pe Constantin Brâncoveanu însă fiind la un pas de a afla adevărul, acesta este prins de turci. La auzirea acestor vești, domnitorul face tot posibilul să își aducă spionul înapoi însă cu grijă pentru că altfel se va da de gol. Dacă va fi găsit sau nu aflați în finalul cărții însă trebuie să vă spun că romanul este uimitor.