Rodica Ojog Brașoveanu este adesea comparată cu Agatha Christie, căci stilul literar este asemănător, precum și temele abordate. Această scriitoare-detectiv, născută pe meleagurile patriei noastre, avea să cucerească rapid publicul din țară și din afara ei. Scrierile Rodicăi sunt de-a dreptul surprinzătoare, iar atmosfera apăsătoare a romanelor va intriga orice cititor. Puțini sunt autorii care au reușit să o egaleze pe englezoaica Christie, încununată regină a romanelor polițiste, însă parcursul literar al Rodicăi Ojog Brașoveanu este de-a dreptul remarcabil.
De la vârste fragede, Rodica știe că își dorește să scrie, să devină cunoscută pentru scrierile sale, ba chiar să ajungă o figură reprezentativă a generației din care face parte. Nu-i de mirare că i-a reușit încă de la primul manuscris publicat. Deși ne-am considera îndreptățire să credem că sursa de inspirație a autoarei este englezoaica cu care a fost comparată, Agatha Christie, în esență lucrurile stau diferit. Rodica Ojog Brașoveanu găsește sursă de inspirație în opera lui Georges Simenon, ori în a iluștrilor scriitori Karl May și Edgar Wallace.
„O sută de pisici negre", „Grasă și proastă”, „Cianură pentru un surâs” sau „Anonima de miercuri” sunt cele mai de succes scrieri ale autoarei.
Curios sau nu, Rodica începe să își formeze un anumit tip de romane, astfel ia naștere seria intitulată „Bună seara, Melania!”. Ca un mic detaliu, am putea asocia seria cu celebra serie Marple, a Agathei Christie. Revenind la româncă, ciclul de romane se concentrează în jurul unui singur personaj, enigmatica Melania Lupu.
Astfel, în 1975 apare romanul „Cianură pentru un surâs”, care o aduce în plan principal pe misterioasa, dar interesanta doamnă Lupu. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale romanului, dintre care amintim: Nemira (2011), Adevărul Holding (2009), Dacia (1976).
Aflată la vârsta a treia, femeia pare a trăi în liniște, viața sa desfășurându-se agale, fără evenimente de amploare. Când însă în scara blocului are loc o inundație, iar Melania descoperă o ușă secretă și, mai târziu, două tablouri de o valoare inestimabilă, situația devine alarmantă. Melania, împreună cu alți doi vecini, caută o cale prin care ar putea înstrăina cele două tablouri și urmărește o miză consistentă. Spiritul de gangster al Melaniei pare dintr-o dată activat la capacități maxime, iar inteligența o va aduce pe drumul cel bun. Apelând la niște cunoștințe vechi și îndepărtate, femeia obține târgul mult dorit.
Mulțumită de reușită, așteaptă intrigată sosirea cumpărătorilor, veniți tocmai din Amsterdam. Neîncrezători, ceilalți martori ai bănoasei prade nu scapă din ochi tablourile, păzindu-le cu rândul. Ca din senin, unul câte unul încep să piară sub efectul devastator al cianurii.
Cadavrele se înmulțesc, martorii se împuținează, iar cumpărătorii întârzie să apară. Câteva zile mai târziu, misteriosul caz din blocul Melaniei Lupu ajunge pe masa comisarului Cristescu.