Romanul polițist “Nopți albe pentru Minerva”, de Rodica Ojog Brașoveanu, a apărut în anul 1982, la editura Militară, din cadrul colecției Sfinx, reprezentând penultima operă din ciclul de romane închinat celebrei detective Minerva Tutovan.
Opera reprezintă o adevărată isterie, totul fiind schițat pe un teritoriu plin de incertitudine, astfel că se ajunge ca toți locuitorii unui oraș numit P. să desprindă un sentiment de panică isterică, după o crimă groaznică, ce are loc la ei în oraș, tot cei din jur transformându-se în acuzatori, astfel că toată lumea pare a fi suspectă în acest peisaj demn de filmele lui Hitchcock.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Scriptum, 2000, în format broșat, editura Universitară, din colecția Paianjen, 2007, în format broșat sau editura Nemira, din colecția Opere alese, 2015, în format broșat.
Rodica Ojog Brașoveanu s-a născut la data de 28 august 1939, în București, România, fiind o importantă avocată și scriitoare română, celebră pentru nenumăratele romane polițiste scrise de-a lungul vremii, ciclurile Melania Lupu și Minerva Tutovan, fiind cele mai de seamă opere din palmaresul literar al autoarei.
Rodica se dezvoltă în cadrul unei familii înzestrate din punct de vedere cultural, mama sa fiind profesoară, iar tatăl acesteia, un celebru avocat, pasiunea pentru lectură fiind ceva normal în sânul familiei.
Din anul 1948, aceasta urmează cursurile școlii „Maison des Français”, pentru ca mai târziu, să urmeze cursurile liceului “Domnița Ileana”,pe care le finalizează în anul 1956.
Mai târziu, încercând să meargă pe urmele tatălui, avocat, aceasta se înscrie la Facultatea de Drept, din cadrul “Universității din București”, însă, în același an este exmatriculată pentru susținerea unei revolte din Budapesta, înscriindu-se în anul 1962 la “Facultatea de Științe Juridice din Iași”, în 1967, aceasta finalizând studiile la “Universitatea din București”.
După finalizarea studiilor juridice, aceasta încearcă să scrie în paralel cu exercitarea funcției de avocat, însă, după ce se bucură de un real succes, în urma publicării romanelor de debut, aceasta renunță la avocatură, devenind scriitoare cu normă întreagă.
Printre cele mai importante opere semnate de autoare, putem aminti de “Moartea semnează indescifrabil”, 1971, “Ancheta în infern”, 1977, “Ștafeta”, 1981 sau “Melania și misterul din parc”, 1990.
Romanul polițist “Nopți albe pentru Minerva”, de Rodica Ojog Brașoveanu prezintă un alt roman din universul polițist schițat de celebra autoare, vorbind despre lupta dintre personajele plasate în interiorul unui oraș misterios, numit de autoare “P”, totul fiind aici plasat sub paravanul unui eveniment tragic ce zguduie din temelii viața locuitorilor, astfel că acest criminal care rupe liniștea orașului, ajunge să fie inamicul numărul unu, în percepția tuturor.
Pe acest plan, apare și Minerva Tutovan, alături de Dobrescu, aceasta împlinind vârsta de 40 de ani și începând să își scrie memoriile legate de cazurile cu care s-a confruntat de-a lungul timpului, Dobrescu fiind aici un soi de Watson, pentru Sherlock Holmes, de la acesta pornind foarte multe detalii comice în ceea ce privește diferențele de viziune dintre cei doi, dar și în urma replicilor tăioase pe care Minerva le oferă.
Sursa răului din acest oraș, duce toată acțiunea în pragul unui suspans remarcabil, locuitorii ajungând să aibă parte de o experiență la limita halucinațiilor, toți fiind captați în această experiență paranoia, acuzații fiind pretutindeni.
Prin fața Minervei, se perindă astfel, tot felul de personaje dubioase și dezechilibrate din punct de vedere psihic, astfel că acest cuplu de detectivi, se află în interiorul unui teritoriu în care frica și adevărul, pot duce la detalii ce nu au un temei veridic, Minerva având probleme cu aflarea adevăratului făptaș, care duce cititorul într-o anumită direcție, însă reușește doar să îi înșele așteptările, căci adevăratul criminal nu este nicidecum pe buzele tuturor.
Acțiunea la persoana întâi pare a fi în operă o altă surpriză, asta deoarece eroina începe să își scrie memoriile, perspectivele narative fiind schimbate foarte des, din punctul de vedere al Minervei, ori din punctul de vedere al naratorului, care plasează capcane la orice pas, cititorul fiind cel care cade în ele, în lupta pe care o duce către aflarea adevăratului criminal.