Rodica Ojog Brașoveanu, femeia cunoscută drept Agatha Christie a României, s-a născut pe 28 august 1939 în București. Viața sa nu a fost întotdeauna roz chiar dacă succesul i-a bătut la ușă peste noapte. Mama sa era profesoară iar tatăl său avocat, însă când era un mic copil a trebuit să îl privească pe acesta cum este arestat și întemnițat de mai multe ori din cauza partidului din care făcea parte. Rodica a urmat școala primară Maison des Français, apoi liceul Mihai Eminescu de astăzi și vrând nevrând a ajuns să fie studentă la drept. În 1956 este exmatriculată pe motiv că era susținătoare a revoltei anticomuniste din Budapesta și începe un nou capitol din viața sa.
Neștiind ce să facă mai departe s-a decis să se căsătorească cu un excentric om de afaceri neamț al cărui nume nu l-a dezvăluit niciodată însă apare într-unul dintre romanele sale. În această perioadă încearcă să își continue studiile, însă trebuie să stea o lună în reabilitare fapt cu care soțul său nu este de acord. Divorțează ți se angajează într-o fabrică farmaceutică de unde începe inspirația pentru romanele sale.
Printre cele mai de succes cărți ale autoarei amintim: ”Cianură pentru un surâs”, ”Grasă și proastă” și ”Minerva se dezlănțuie”.
Romanul ”Să nu ne uităm la ceas” a fost publicat în anul 1989 la editura Militară. Urmează apoi să fie publicate edițiile editurii Nemira din 2001, 2008, 2006 și 2014 în diferite colecții.
Autoarea ne duce într-o Românie liniștită a anilor 1940 care nu prea se potrivește în peisajul european al vremii din această cauză. La un hotel de lux din București sunt cazați Elvira Manu și Kurt Sundlo în jurul cărora se învârte tot romanul. Ea, o femeie foarte distinsă și elegantă, el un om obosit și săturat de viața și meseria pe care o are în sfera celui de Al treilea Reich. Chiar dacă cei doi vin din lumi total opuse, există un detaliu care îi leagă: ambii sunt spioni și se întreabă de unde au ajuns să apară sute ca ei.
Între cei doi începe să se înfiripe o poveste de iubire dar mai mult pentru că nu voiau să își petreacă vacanța din Eforie Nord singuri. Așa ajung să aibă o relație în care nu aveau voie să își dezvăluie unul altuia secrete de serviciu, practic să fie doar doi amorezați ce au să se plimbe pe faleza Constanței. În drumul lor ajung să discute vrute și nevrute iar aceste detalii duc la rezolvarea câtorva misiuni din trecut. Ajunși acolo își dau frâu liber imaginației și ajung să se căsătorească însă cum personalitățile lor erau la poli opuși, căsnicia va fi una de formă pentru a-și îndeplini fiecare obiectivele.
De ce acest titlu probabil vă întrebați. Ei bine, atunci când ești pe fugă și nu ai idee ce are să se întâmple mâine trebuie să trăiești fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Așa au făcut și ei, poate s-au grăbit, însă cele două săptămâni au fost probabil cele mai frumoase din viața lor. Atâta timp cât ști în ce zi ești, ora deja nu mai contează dacă ești cu persoana potrivită.