Romanul polițist ”Stilet cu șampanie” de Rodica Ojog Brașoveanu, a apărut în anul 1977, la editura Militară, din București, în primă fază, acesta numindu-se “Panică la căsuța cu zorele”, acesta fiind al cincilea roman din cele șapte, din seria celebrei femei-detectiv, Minerva Tutovan.
Romanul propune un alt fir epic marcant, ce se dezvoltă spre o intrigă ce ține cititorul cu sufletul la gură, astfel că Minerva Tutovan, apelează la stilul său direct, dar în același timp subtil și bine gândit pentru aflarea făptașului într-un caz de crimă.
În conceperea acestui roman, autoarea adună mai multe tipologii de personaje actuale, cum este cazul avarului, al parșivului, escrocului ori a persoanei naive, aceasta însuflețind fiecare caracter pentru a da iluzia unei perspective aparte în jurul fiecărui personaj.
Printre alte edituri care publică romanul, putem aminti de editura Scriptum, 1999, în format broșat, editura Kullusys, 2007, în format broșat sau editura Nemira, în două ediții, 2012, în format cartonat sau 2020, în format broșat.
Rodica Ojog Brașoveanu s-a născut la data de 28 august 1939, în București, România, fiind o însemnată avocată și scriitoare română, celebră pentru nenumăratele romane polițiste scrise de-a lungul vremii, ciclul ce o are în prim plan pe Melania Lupus au pe Minerva Tutovan, fiind cele mai citite opere.
Rodica se dezvoltă în cadrul unei familii înzestrate cultural și material, mama sa fiind profesoară, iar tatăl acesteia, un celebru avocat, Rodica având la îndemână toate cărțile de care are nevoie pentru a -și creiona un stil scriitoricesc remarcabil.
Din anul 1948, aceasta urmează cursurile școlii „Maison des Français”, pentru ca mai târziu, să urmeze cursurile liceului “Domnița Ileana”, finalizate în anul 1956, pentru ca din același an, aceasta să încerce să meargă pe urmele tatălui, avocat, înscriindu-se la Facultatea de Drept, din cadrul “Universității din București”, fiind însă exmatriculată pentru susținerea unei revolte din Budapesta. Se înscrie în anul 1962 la “Facultatea de Științe Juridice din Iași”, după ce trece de o perioadă grea de reabilitare, muncind în mai multe fabrici pentru a reuși să termine cursurile.
După ce finalizează studiile juridice în anul 1967, aceasta încearcă să scrie în paralel cu exercitarea funcției de avocat, însă, după ce se bucură de un real succes, în urma publicării romanelor de debut, în anii ’70, aceasta renunță la avocatură, devenind scriitoare cu normă întreagă.
Printre cele mai importante opere semnate de autoare, putem aminti de “Moartea semnează indescifrabil”, 1971, “Ancheta în infern”, 1977, “Ștafeta”, 1981 sau “Melania și misterul din parc”, 1990.
Romanul “Stilet cu șampanie” de Rodica Ojog Brașoveanu reprezintă o operă ce prezintă într-o manieră remarcabilă, detalii din viața casnică a unor personaje memorabile, pline de valențe aparte, totul fiind din acest punct de vedere un conglomerat de caractere bine schițate de autoare, care le oferă tuturor în parte circumstanțe favorabile sau defavorabile în ceea ce privește intenția de a ucide.
Povestea se dezvoltă pe un plan morbid, vorbind de o crimă ce are loc chiar în prima zi a anului, pe 1 ianuarie, iar cel care moare, răpus de un cuțit împlântat în spate, este inginerul Dan Manu, acesta fiind găsit inert printre rafturile bibliotecii.
Cea care ajunge să se ocupe de acest caz, este nimeni alta decât Minerva Tutovan, făcând o adevărată anchetă casnică, căci cele mai apropiate cunoștințe ale victimei sunt oameni din zona casnică, persoane simple, cu probleme variate, ce, la o analiză mai atentă, au de-a face cu fel de fel de necazuri și de mistere nedezvăluite, toate acestea fiind, ca în fiecare casă, ascunse sub preș.
Personajele cu care Dan interacționa și cu care Minerva are de-a face, sunt soția sa, Cora, ce la prima vedere pare să poarte o aură îngerească, Jack, cel avar, escrocul Titel, Mihai, cel veșnic îndrăgostit sau Georgeta gospodina gurmandă și cam prostuță, toți dintre aceștia, păstrând câte un secret, detaliile și iluziile putând fi descoperite cu ușurință la fiecare pas.
În final detaliile ce par nesemnificative, puse de autoare ca indicii, sunt cele care duc la definitivarea cazului, făptașul fiind cu totul imprevizibil.