Roger Garaudy - Procesul sionismului israelian

Roger Garaudy, născut în Marsilia, la 17 iulie 1913, a fost un cunoscut savant, politician, filosof și scriitor francez. Născut într-o familie atee, la doisprezece ani se convertește la protestantism, după o scurtă perioadă convertindu-se la catolicism, datorită prieteniei cu Abatele Pierre, unul dintre cei mai respectați clerici din Franța. După mai mulți ani, când Garaudy s-a convertit la islam, cei doi au rămas prieteni, Pierre luându-i apărarea în procesul privind negarea Holocaustului. Preocupat de socialism și de ideile marxiste, se înscrie în Partidul Comunist Francez, în anul 1933, atunci când avea doar 20 de ani, fiind exclus din partid în anul 1970, deoarece a criticat intervenția armată a Uniunii Sovietice din anul 1968, din Cehoslovacia.

În decembrie 1995, editura "La Vieille Taupe" publică cartea "Miturile fundamentale ale politicii israeliene", scrisă de fostul deputat comunist Roger Garaudy, o lucrare care citează și repetă un anumit număr de teze negaționiste, în cadrul unei critici virulente la adresa statului Israel, el susținând teza negării unui "complot sionist", care, pentru a justifica expansionismul israelian, ar fi inventat Holocaustul. Garaudy neagă genocidul comis de naziști împotriva evreilor, respingând munca istoricilor acumulată de-a lungul deceniilor. În primăvara anului 1996, cartea este republicată pe cheltuiala autorului, atunci când izbucnește și controversa. "Nu iudaismul este în discuție, ci politica israeliană", declara Garaudy, adăugând faptul că ea doar expune concluziile procesului de la Nürnberg și principiile care au dus la apariția lui.  Cu toate acestea, nu există loc de îndoială. De-a lungul celor două sute treizeci și șapte de pagini ale cărții, autorul îl citează pe englezul David Irving, cunoscut pentru relațiile sale cu neo-naziștii germani, neagă proiectul lui Hitler de exterminare împotriva evreilor, neagă existența camerelor de gazare, neagă genocidul. Înterzisă în Franța, cartea îi aduce lui Garaudy, la 27 februarie 1998, o amendă și o condamnare la închisoare cu suspendare pentru "contestarea crimelor împotriva umanității.

În cartea "Procesul sionismului israelian", autorul își expune propria viziune despre toate evenimentele care l-au avut în prim plan. În introducerea cărții el afirmă că este acuzat "de defăimarea persoanelor sau comunităților în funcție de apartenența etnică sau religioasă", provocând pe oricine să găsească în cartea sa un singur rând în care cuvântul "evreiesc" să fie folosit peiorativ. "Critic doar pe acela care a folosit religia pentru a justifica o politică. Dacă condamn politica talibanilor, nu defăimez Islamul, ci din contră îl apăr de cei care-l dezonorează". De asemenea, mai afirmă că a fost acuzat și "de a fi minimizat crimele lui Hitler când, de fapt, adversarii mei le minimizează: reducându-le la crimele contra evreilor, când de fapt războiul său a costat 50 de milioane de morți; făcând o fixație obsesivă contra uneia dintre metodele sale de distrugere, ascunzând o multitudine de alte forme de asasinat".

Fostul președinte al republicii Elvețiene, Chevallaz, descria acest proces ca pe o vânătoare de vrăjitoare. De asemenea, 20 de profesori de la cele mai mari universități italiene au protestat în "La Stampa", în 28 martie 1998, contra verdictului sub titlul "Această carte nu este rasistă!". "Lucrul este absurd și constituie un motiv de îngrijorare: este cunoscut de toată lumea că scriitorul este străin oricărei forme de rasism; condamnarea lui pentru că a discutat și reînterpretat - pe baza unei reale și vaste documentări, inspirată adesea de autorii evrei - amploarea și modalitățile specifice a ceea ce el recunoaște drept martiriul evreilor și crimele imense comise de Hitler contra evreilor este o aberație care relevă un risc de barbarizare a climatului cultural în Europa".

Cartea "Procesul sionismului israelian" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, publicate de editura Samizdat.