Scriitorul Roger Martin du Gard, cel care în 1937 avea să câștige Premiul Nobel pentru Literatură, s-a născut în Franța la 23 martie 1881. Măiestria artistică și felul în care a prezentat adevărul în ceea ce privește anumite aspecte ale vieții, l-au consacrat drept unul din cei mai potriviți scriitori în câștigarea marelui premiu.
În tinerețe a studiat intens umanismul, reușind în 1905 să obțină diploma de arhivist paleograf. În 1906 decide să se mute la Paris, după ce trăise patru luni în Algeria. Se face remarcat cu publicarea primului său roman “Devenir“ , care a fost urmat rapid de capodopera “Jean Barois”.
Un moment important în ceea ce privește activitatea sa literară îl reprezintă întâlnirea decisivă cu Jacques Copeau și Andre Gide, cu care va lega o profundă prietenie. Martin du Gard a luat parte la primul război mondial, fapt care avea să îl marcheze și ghideze în scrierile sale.
Specific autorului este stilul obiectiv și atenția la detalii, acestea dând o notă aparte întregii opere. Datorită atenției extraordinare pe care a acordat-o relației dintre dezvoltarea personală și realitatea socială în care trăiau personajele sale, scriitorul avea să devină un reprezentant târziu al curentelor naturalism și realism.
Martin du Gard a încetat din viață în anul 1958, fiind îngropat la Nisa.
Romanele sale fac parte din realism, analizând cu minuțiozitate mediul burghez, luptele religioase și politica ce aveau loc în acele vremuri.
Romanul “Familia Thibault“ a fost publicat inițial în perioada 1922-1940 în Franța, de către editura Nouvelle Revu Francaise. Scrierea este formată din 8 volume, fiecare cu titlu sugestiv: Caietul cenușiu, Penitenciarul, Moartea tatălui etc. Capodopera a fost cea datorită căreia scriitorul a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură.
Ni se creionează viața a două familii bogate franceze, care au trăit la începutul secolului XX: familia Thibault, care era catolică și familia Fon-tanin, de religie protestantă. Accentul este pus în special pe trei dintre membri familiei Thibault. În prim plan îl avem pe tatăl Oscar Thibault, un mare burghez autoritar, urmat de fiul său cel mare, Antoine Thibault, un tânăr extrem de ambițios. Pe lângă cei doi apare și fiul cel mic, Jac-ques, un rebel desăvârșit.
Tragicul apare atunci când tatăl, catolic convins, încearcă să le impună fiilor această religie. Antoine, devenit doctor, este prezentat ca fiind un tânăr inteligent, îngrijindu-și cu atenție bolnavii. În antiteză îl avem pe mezinul Jacques, care devine revoluționar pentru a putea schimba societatea. Cel din urmă își va găsi sfârșitul în primul război mondial.
Finalul lui Antoine este unul crunt: intoxicat cu gaz pe front, fără a găsi vreo scăpare, moare singur după o lungă suferință. Personajul înfățișează dezamăgirea unei generații zadarnic sacrificate. Cei doi frați sunt într-o totală antiteză: pe de o parte avem afirmarea valorii, iar pe de altă parte negarea acesteia.
Romanul a avut parte de toată admirația celebrilor scriitori Andre Gide, Albert Camus, Clifton Fodiman, dar și a întregii critici literare.
Pe rafturile anticariatului nostru, puteți regăsi romanul sub mai multe ediții, dintre care amintim: Rao (1993), Editura pentru Literatură (1964), Editura pentru Literatură Universală (1962).