Despre Romain Gary
Scriitor francez care a castigat Premiul Criticii cu prima sa lucrare, Education europeenne (1945, Padurea furiei). Cartile publicate sub pseudonimul lui Gary Emile Ajar au primit mai mult respect literar decat cartile publicate sub propriul sau nume. S-a speculat ca succesul lui Ajar, alter ego-ul sau, a fost factorul cheie al mortii sale. Detaliile despre copilaria autorului sunt vagi. In memoriile sale, Promise at Dawn (1960), Gary mentioneaza ca nu a aflat niciodata despre tatal sau, iar mama sa vorbea franceza cu un accent rusesc puternic.
De la varsta de 14 ani, Gary a locuit cu mama sa in Franta, unde si-a facut studiile. Nina a lucrat neobosit pentru fiul ei, in ciuda sanatatii care se inrautatea din ce in ce mai mult; in anul 1941 a murit din cauza cancerului de stomac. Romain Gary a studiat Dreptul la Aix-en-Provence si Paris.
In 1935 a publicat doua nuvele sub influenta lui Malraux, intitulate L’orage si, respectiv, Une petite femme (in ziarul francez Gringoire). El a scris si un manuscris nepublicat intitulat Le Vin des morts, sub pseudonimul Romain Kacew. Ziarul notoriu avea o puternica politica antisemita, dar aproape un milion de cititori.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Gary a servit ca pilot cu Fortele Franceze Libere in Europa si in Africa de Nord, unde unitatea sa, numita oficial Escadrila Lorraine, a luptat impotriva fortelor lui Rommel. In Egipt, Gary a contractat tifoida si a petrecut multe saptamani grav bolnav. Intre 1943 si 1944 a zburat in Franta, Belgia si Olanda; dupa razboi a primit Croix de Guerre si Legiunea de Onoare.
In 1945, Gary s-a casatorit cu autoarea si jurnalista engleza Lesley Blanch; au divortat oficial in 1963, iar in 1938 s-a casatorit cu actrita americana Jean Seberg. Dupa razboi, Gary a fost in serviciul diplomatic francez timp de 20 de ani. In aceasta perioada a vietii sale, Gary a ramas in mare parte ca un strain la dezbaterea intensa despre razboiul din Algeria, desi a publicat in Life un articol, care i-a infuriat atat pe gaulisti, cat si pe cei de stanga. A lucrat la Sofia, Berna, ca prim-secretar al delegatiei franceze la Natiunile Unite (1956-1960), si consul general la Los Angeles.
La intoarcerea sa in Franta, Gary s-a imprietenit cu Dominique Ponchardier, garda de corp a lui de Gaulle si agent sub acoperire, care a format un grup anti-OAS. Intre 1967 - 1968 a lucrat in guvernul al lui Georges Pompidou, sub conducerea lui Georges Gorse, ministrul informatiei.
Din anul 1976 a publicat patru romane sub pseudonimul Emile Ajar: La Vie devant soi (1976, premiul Goncourt), Gros-Calin (1974), Pseudo (1976) si L’Angoisse du roi Salomon (1979), care a fost scris intre noiembrie 1975 si ianuarie 1976. Nemultumit de filmele facute pe baza cartilor sale, Gary a regizat Birds in Peru (1969), bazat pe povestea sa si cu sotia sa Jean Seberg. La scurt timp dupa terminarea filmului, casatoria lor s-a incheiat prin separare. Cu toate acestea, au ramas intr-o relatie de prietenie.
Seberg, care nu si-a revenit niciodata pe deplin dupa pierderea fiicei sale (cel mai probabil fiica lui Gary), s-a sinucis cu barbiturice in anul 1979. Anterior, la intoarcerea de la filmari in Guyana, Seberg a incercat, de asemenea, sa se sinucida aruncandu-se in fata unui tren de metrou. In cele din urma s-a impuscat la Paris, pe 2 decembrie 1980, cu un revolver pe care il detinea legal din anul 1960.
Opera: L'Orage (1935); Une petite femme (1935); Le Vin des morts (1937); Gros-Calin (1974), La Vie devant soi (1976, Ai toata viata inainte, distins cu premiul Goncourt); Education europeenne (1945, Groapa bunei sperante); Tulipe (1946); Le Grand Vestiaire (1949); Les Couleurs du jour (1952); Les Racines du ciel (1956); Lady L. (1959); Johnnie Cœur (1961); Pour Sganarelle (1965); Les oiseaux vont mourir au Perou / Birds in Peru (1967); Les Enchanteurs (1973); Au-dela de cette limite votre ticket n'est plus valable (1975, Dincolo de limita aceasta biletul isi pierde valabilitatea); Pseudo (1976); Clair de femme (Clar de femeie, 1977); La Bonne Moitie (1979, teatru); L’Angoisse du roi Salomon (1979); Les Cerfs-volants (1980).