Romulus Vulcanescu - Mitologie romana

Romulus Vulcănescu, născut pe 23 februarie 1912, a fost un scriitor și etnolog român. În cariera sa literară a elaborat lucrări de sociologia și filosofia culturii, mitologie, etnografie, etnologie și folcloristice, printre cele mai importante lucrări numărându-se "Fenomenul horal", "Coloana cerului", "Măștile populare" și "Mitologie română"

În cartea "Mitologie română", publicată pentru prima oară în anul 1985, se face trecerea de la studiul teoretic la cel evenimențial al mitologiei române, venind să umple un gol care se resimțea tot mai mult în domeniu. În elaborarea volumului, autorul s-a simțit de multe ori compleșit de culegerea, trierea, sistematizarea și decodificarea folclorului mitic. A luptat împotriva inerției, comodității, a lipsei de operativitate, a timpilor morți, a revenirii mereu de la capăt. Reconstituirea mitologiei române a fost concepută în trei faze de elaborare, și anume: 1937-1945, 1956-1970 și 1970-1982; în care au fost elaborate trei variante pe aceeași temă: o mitologie populară de tip creștin ortodox, o mitologie relictuală și reminiscențială a arhetipurilor mitice românești, și o mitologie populară sătească. Cu ajutorul acestei cărți, Romului Vulcănescu și-a dorit, nu doar să umple un gol în literatura română de specialitate, ci și să demonstreze o latură neglijată a capacității de creație a românilor în domeniul mitologiei, una din fațetele cele mai expresive ale spiritualității române. Prin redactarea volumului "Mitologie română", autorul a urmărit lărgirea orizontului cunoașterii spiritualității istorice a poporului român spre înțelegerea științifică a miturilor lui; relevarea faptului că sursele de inspirație nemijlocită ale mitologiei populare române sunt foarte generoase; și demonstrarea faptului că mitologia română poate fi reconstituită ad integrum din membrele ei disjuncte.

Cartea debutează cu explicarea unor concepte precum cugetare mitică, mit, sistem de mituri și mitologia ca știință. Mitul, conceptul cheie al mitologiei, a constituit o temă de discuție filosofică și istorică încă din antichitatea greacă, chiar dacă elementele lui au fost studiate în esența lor abia în perioada modernă a erei noastre. Pentru Mircea Eliade, mitul este povestea unui început, care relatează istoria sacră a unor ființe supranaturale care au creat totul, în timp ce Claude Levi-Strauss consideră că mitul este produsul imaginației creatoare a omului primitiv. În antichitate, miturile era culese și redactate de către logografi și mitografi, culegerea fiind una liberă, accidentală, necerându-se nicio rigoare de ordin tehnic. Cel care-l culegea înregistra subiectul, redându-l cu propriile lui cuvinte; de foarte multe ori deteriorându-i forma, schimbându-i sensul sau chiar criptându-i înțelesul. Odată cu întemeierea științei miturilor și descoperirea fondului etnomitologic al popoarelor, s-a simțit nevoia unor culegeri sistematice, care să garanteze o înregistrare corectă a legendelor, baladelor, basmelor și datinilor etnomitice. În prezent, cercetările de teren se efectuează cu metode tehnice ultra moderne.

Un alt concept de bază al elaborării unei etnomitologii este sistemul de mituri, definit ca un număr definit de mituri sau specii etnologice purtătoare de mituri, care sunt interdependente tematic și stilistic. Sistemul de mituri este compus din capacitatea de creație mitică a unui popor, fondul de mituri și sursele energetice ale unei mitologii etnice. Mitologia română prezintă trei nivele de cugetare mitică, și anume: stratul mitic ce ține de comuna primitivă, stratul mitic ce ține de evul mediu și stratul mitic ce ține de perioada modernă și contemporană. Un rol tot mai evident în studiul mitologiei române a început să-l joace imagologia mitică - disciplină care analizează modul în care un popor își consideră propria mitologie, și cum o consideră popoarele străine - vecine sau apropiate.

Cartea "Mitologie română" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Academiei (1985), Academiei (1987) și Academiei Republicii Socialiste România (1987).