Ross Campbell a fost un psihiatru extrem de cunoscut, mai ales atunci când vine vorba de relația dintre părinți și copii. Încă din tinerețe a fost pasionat de asta și zeci de ani s-a dedicat studiului, astfel dăruind publicului cărți precum Adevărata iubire pentru copii sau Copiii noștri și drogurile.
Educația prin iubire a apărut pentru prima dată în 1977 în Statele Unite. În limba română apare la editura Curtea Veche în 2001 și 2007.
Din nou o carte despre cum să ne educăm copiii? Răspunsul este da. Dar nu este una care să vă învețe din nou teoria, ci de data aceasta veți avea parte de exemple și propoziții simple care cu siguranță vă for oferi noi idei. Există două teorii mari, educația prin reacție care se referă la sistemul cu pedepse și recompense ce a devenit la modă prin anii '70, și educația proactivă care ține cont de nevoile copilului și anticiparea nevoilor acestuia. Cel mai important lucru este ca aceștia să se simtă iubiți, dar nu oricum ci pe înțelesul lor. Nu trebuie să arătăm emoții doar atunci când acesta se comportă cum ne așteptăm noi, ci întotdeauna pentru că doar așa va crește frumos. Chiar și o plantă are nevoie din când în când de atenția noastră chiar dacă o udăm când este necesar. Când comportamentul este unul la care nu ne așteptăm, unul negativ, trebuie să apelăm și mai multă iubire pentru ca el să înțeleagă că nu a fost bine ce a făcut. Dacă doar îl pedepsim el va înțelege că lumea este un loc rău unde dacă cuiva nu îi place ce faci vei fi sancționat. De aici se naște și vulnerabilitatea dar mai rău, anxietatea. Va rămâne cu traume ce se vor duce până în viața de adult și va face și el același lucru. După ce învățăm să iubim copilul, trebuie să îl educăm, dar și aici avem un capitol stufos ce ne arată cum trebuie realizat acest aspect. Nu trebuie să îl educăm după cum vrem noi, ci trebuie să ținem cont de caracterul și pasiunile sale. Ce ne facem dacă îl învățăm să nu hrănească animalele pe stradă dar el adoră animalele și poate visul său este să devină veterinar? Încă de mic trebuie să îl învățăm să ia decizii, oricât de mici ar fi ele. Când este bebeluș îi putem arăta două hăinuțe din care alege, când ajunge la grădiniță deja poate alege ce să mănânce iar în școală poate decide cu cine să se împrietenească. Este total greșit să îi denigrăm alegerile sau să nu fim de acord pentru că și copilul, ca și noi, are conștiință. Un alt aspect necesar de știut este gestionarea furiei. De multe ori copilul se supără că nu poate face anumite lucruri, are tantrumuri sau crize greu de stăpânit. Trebuie să știm cum să le facem față, cum să le arătăm că nu acesta este modul de a aborda situația și cum poate să zâmbească și să încerce din nou.