Rudolf Steiner - Teosofia

Rudolf Steiner a fost un cunoscut filosof, esoterist și pedagog austriac, fondator al antroposofiei, agriculturii biodinamice și a medicinei antroposofice.

În cartea "Teosofia", publicată pentru prima oară în anul 1904, Steiner își expune cunoștinte cu privire la natura internă a omului și natura externă a lumii. Termenul "teosofie", care înseamnă "înțelepciune divină", este folosit de autor în cartea sa pentru a desemna acea "știință superioară", care, potrivit acestuia, ar permite omului să obțină revelații despre propria ființă și despre propriul destin.

Primul capitol, intitulat "Ființa omului", transmite cititorului faptul că omul devine conștient că este legat de lume în trei moduri diferite, și anume: prin lucrurile pe care le întâlnește și le acceptă ca realitate dată; transformând această lume într-o problemă personală, în ceva care are o însemnătate pentru el; iar pe al treilea mod el îl consideră ca pe un țel spre care trebuie să tindă neîncetat. Omului îi apare lumea în acest mod întreit deoarece acesta are trei părți în ființa sa: trup, suflet și spirit. Prin trup, omul se poate pune în legătură cu lucrurile, prin suflet el păstrează în sine senzațiile pe care acestea le lasă asupra sa, iar prin spirit i se revelează ceea ce lucrurile ascund în ele însele. Astfel, omul este cetățean a trei lumi. Prin trup - aparține lumii pe care o percepe cu acest trup; prin suflet - își clădește propria lume; prin spirit - i se revelează o lume care este superioară celorlalte două.

Trupul uman poate fi cunoscut cu ajutorul simțurilor trupești. Omul este înrudit cu mineralele, plantele și animalele în următorul mod: trupul este alcătuit din substanțele naturii, la fel ca mineralele; crește și se reproduce, ca și plantele; iar la fel ca animalele, acesta percepe lucrurile din jurul său, formându-și trăiri interioare pe baza impresiilor pe care acestea le lasă asupra lui. Pe lângă cele trei forme de existență atribuite trupului uman, trebuie adăugată și o a patra formă, și anume cea umană. Prin forma minerală - omul este înrudit cu tot ce este vizibil; prin cea vegetală - cu toate ființele care cresc și se reproduc; prin cea animală - cu toate ființele care percep lumea înconjurătoare; prin forma umană a existenței sale, omul constituie un regn în sine.

Entitatea sufletească a omului este diferită de corporalitatea sa, remarcând ceea ce îi este propriu de îndată ce ne îndreptăm atenția spre cea mai simplă senzație. În primul rând, niciun om nu poate știi dacă altul trăiește exact în același mod ca el o anumită senzație. Există persoane care suferă de daltonism, văzând obiectele în diferite nuanțe de gri, însă alții suferă doar în parte de această afecțiune, ei neputând percepe anumite nuanțe de culori. Din aceste lucruri, rezultă că până și cea mai simplă senzație aparține lumii lăutrice. O persoană poate percepe cu simțurile trupești masa de culoare roșie pe care o percepe și altcineva, însă nu poate percepe senzația de roșu a celuilalt. Senzației i se asociază în primă fază sentimentul - prin acesta omul creându-și o a doua lume, diferită de cea care acționează asupra lui din afară, la care se mai adaugă voința - prin care omul reacționează, la rândul său, asupra lumii exterioare. În acest mod, sufletul se revarsă oarecum în afară prin actele sale de voință.

Cartea "Teosofia" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Univers Enciclopedic (2003) și Triade (1987).