Ryunosuke Akutagawa - Rashomon

Ryunosuke Akutagawa s-a născut în Tokyo în familia unui om de afaceri însă din cauza problemelor psihice pe care mama sa le avea, a fost adoptat de unchiul său. Încă de la o vârstă fragedă a fost pasionat de literatura chineză iar când a intrat la liceu a avut legături strânse cu cei ce aveau să fie scriitori mai târziu, cum ar fi Kan Kikuchi sau Yuzo Yamamoto. Urmează secția de literatură engleză la Universitatea Imperială Tokyo iar când studiile vor fi finalizate, va începe să scrie. În 1914 a început să traducă operele englezești iar la un an distanță a publicat și primul său roman despre care vom vorbi mai jos. În 1916 publică "Nasul" care în sfârșit va reuși să atragă atenția oamenilor de cultură. A început apoi să scrie povestiri istorice plasate în perioade îndepărtate ale Japoniei iar în 1921 și-a întrerupt cariera pentru o călătorie de patru luni în China. Nu a mers prea bine pentru că a avut probleme de sănătate irecuperabile dar măcar a vizitat bijuteriile acestei țări. Spre sfârșitul vieții a început să publice romane autobiografice și să sufere de halucinații și anxietate. A avut o tentivă de sinucidere nereușită în 1927 însă la câteva luni după i-a reușit după ce a ingerat un pumn de Veronal.

Nuvela "Rashomon" a fost publicată pentru prima dată la editura japoneză Teikoku Bungaku în anul 1915. În limba română au apărut numeroase ediții, printre care Editura pentru Literatură Universală în 1968, editura Marathon în 1994 sau Humanitas în 2007. De-a lungul anilor a devenit o inspirație în lumea artei, astfel filmul Ghost Dog din 1999 are scene din fragmentele cărții, melodia blues unanimă a lui Takeshi Terauchi este un rezumat al ei iar manga After the rain ce este lectură obligatorie în liceele japoneze este tot pe aceeași tematică.

La poarta sudică a orașului Kyoto, la Rashomon, unde cadavrele anonime erau aruncate, se întâlnesc o bătrână și un servitor. El fusese concediat și avea doar două planuri: să moară de foame sau să devină hoț pentru a reuși să supraviețuiescă. După ce vede niște lumini puternice decide să urce la etaj unde o întâlnește pe bătrânica care fura părul cadavrelor. Este dezgustat și își spune că nu ar putea să facă asta așa că mai bine moare de foame cinstit decât să facă ilegalități. Începe să o certe pe femeie însă aceasta îi spune că fură părul pentru a face peruci pe care le vinde pentru a supraviețui. Plus de asta, fură doar de la oamenii ce nu au fost corecți în viață pentru ai pedepsi. Dacă nu face asta, moare de foame, așa că are dreptul de a lua ceva ce le aparține oamenilor decedați pe care nu îi revendică nimeni. Bărbatul înțelege până la urmă și decide să îi fure hainele bătrânei pentru că și așa nimănui nu îi pasă de ea și sfârșește prin a fugi în noapte.