Despre S. A. Tokarev
Etnograf si istoric al etnografiei si al religiilor. Originar din Rusia, parcursul sau profesional si academic s-a desfasurat pe parcursul secolului XX, marcand o contributie semnificativa la intelegerea culturilor si religiilor din intreaga lume. Dupa absolvirea liceului din Tula, a urmat Universitatea din Moscova, unde si-a inceput drumul catre etnologie si istorie. In ciuda turbulentelor din perioada post-revolutionara, Tokarev si-a continuat studiile si si-a dedicat viata cercetarii si invatamantului. In timpul studiilor universitare, Tokarev a demonstrat un interes deosebit pentru etnologie, specializandu-se in studiul societatilor si culturilor preistorice. Dupa absolvirea cu onoruri a universitatii in 1925, si-a continuat cercetarea la Institutul de Istorie al aceleiasi institutii. Aici si-a focalizat atentia asupra societatilor totemice, pregatind o teza de cercetare ampla pe aceasta tema.
Cariera sa a luat o cotitura in 1927, cand a inceput sa lucreze la Muzeul Central de Etnografie din Moscova. Aici, Tokarev a avut ocazia sa isi aprofundeze cunostintele in domeniul etnografiei si sa participe la numeroase expeditii de teren in diferite regiuni ale Uniunii Sovietice. In paralel cu activitatea de cercetare, a inceput sa predea la Universitatea din Moscova si la alte institutii de invatamant, contribuind la formarea noilor generatii de etnografi si istorici. In ciuda presiunii politice din perioada respectiva, Tokarev a continuat sa isi desfasoare activitatea academica si sa contribuie la dezvoltarea etnografiei in Uniunea Sovietica. Expeditiile sale de teren in regiuni precum Turkmenistan, Altai si Yakutia au adus noi date si perspective asupra culturilor si societatilor locale.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, S. A. Tokarev a fost evacuat din Moscova, unde a condus departamentul de istorie al unui institut de invatamant din Abakan. Dupa razboi, s-a intors la Moscova, continuandu-si activitatea in domeniul etnografiei si fiind numit profesor la Universitatea de Stat din Moscova. Incepand din 1943, Tokarev a lucrat ca cercetator la Institutul de Etnografie al Academiei de Stiinte a URSS, ocupand pozitia de Sef de Sector al Popoarelor Americii, Australiei si Oceaniei pana in 1961. Ulterior, a devenit Sef de Sector al Etnografiei Popoarelor Europei Straine, intre 1961 si 1973, simultan cu functia de sef al Catedrei de Etnografie la Universitatea de Stat din Moscova, pe care a detinut-o din 1956 pana in 1973. Sub conducerea sa, departamentul si-a extins domeniul de studiu. De asemenea, Tokarev a avut o contributie semnificativa la nivel international, predand ca prim etnograf sovietic la universitatile din Berlin si Leipzig in anii 1951-1952, evidentiind importanta studiului schimbarilor sociale si culturale.
Odata cu dezghetul relatiilor sovieto-chineze de la sfarsitul anilor 1980, lucrarile sale recente au inceput sa fie traduse in chineza. De asemenea, Tokarev a editat publicatii ale unor traduceri rusesti ale lucrarilor lui G. Frazer, P. Radin, J. Lips, A.P. Elkin, T. Heyerdahl si altii. Tokarev a murit la 19 aprilie 1985, la Moscova, lasand in urma un puternic impact in mediul academic si cultural. Pentru contributia sa, Tokarev a primit recunoastere printr-o serie de distinctii, printre care Ordinul Dublu Cavaler al Ordinului Steagului Rosu al Muncii (1945 si 1979), Ordinul Cavaler al Ordinului Prieteniei Popoarelor (1975). De asemenea, a fost decorat cu Medalia Pentru munca viteaza in Marele Razboi pentru Apararea Patriei 1941-1945 (1945) si a primit prestigiosul Premiu de Stat al URSS in 1987, dupa deces. De-a lungul carierei sale, a fost onorat cu titlul de om de stiinta distins al Republicii Socialiste Sovietice Autonome Sovietice Yakut in 1956 si al Republicii Socialiste Federative Sovietice Federative Ruse in 1971. Tokarev a trecut in nefiinta la data de 19 aprilie 1985, la Moscova, lasand in urma un puternic impact in mediul academic si cultural.
Lucrari: Religious Beliefs of the East Slavic Peoples of the Nineteenth – Early Twentieth Centuries; Religion in the History of Peoples of the World (1964, Religia in istoria popoarelor lumii); Early Forms of Religion and Their Evolution. Moscow (1964); The History of Russian Ethnography (1966); The Roots of Ethnographical Studies (1978); The History of Foreign Ethnography (1978).