S. A. Tokarev - Religia in istoria popoarelor lumii

S.A. Tokarev, născut la 29 decembrie 1899, a fost un savant, etnograf, istoric și cercetător în domeniul științelor religioase. Acesta era interesat de religiile "primitive", având tendința de a urma opiniile evoluționiste ale lui Lev Shternberg, chiar dacă respingea unele dintre ipotezele specifice ale acestuia. Având o viziune marxistă asupra experienței religioase, in anii 1980 Tokarev a declarat că șamanii "au fost aprope întotdeauna bolnavi mintal, cu predispoziție la accese de nebunie".

Cartea "Religia în istoria popoarelor lumii" este prima istorie a religiilor lumii alcătuită pe baze marxiste. În acest volum, Tokarev își propune să expună cu acuitate necesitatea abordării cu seriozitate, spirit științific și discernământ critic studiul problemelor originii și evoluției religiei. O întrebare pe care veacurile au ridicat-o în fața omului este aceea de a fi sau a nu fi religios, care l-a născocit în frigurile cunosterii și ale creației. Paginile cărții expun un bogat material faptic cu o trecere în revistă directă și indirectă a înfruntărilor de idei referitoare la diverse etape ale apariției și evoluției religiilor, transformând-o într-o lucrare edificatoare, convingătoare. În volumul de față, autorul evaluează critic contribuțiile anterioare din acest domeniu, adăugând și propriile sale date, reușind să realizeze o sinteză într-un cadru unic de interpretare. Printre ideile principale ale cărții se numără: istoria religiilor nu este doar o istorie a rătăcirilor minților omenești, în cazul în care ar fi așa, rolul acesteia în istoria popoarelor ar fi destul de modest; studiul modului în care religia influențează arta, științele, morala, dreptul, orânduirea socială, economică, politică, etc, constituie cea de-a doua sarcină a oricărui studiu serios al religiei; se poate vorbi despre o slăbire generală treptată a rolului religiei în mersul general al dezvoltării istoriei omenirii, deși aceasta nu poate lua forma unui proces continuu și uniform. Slăbirea rolului religie este indisolubil legată de apariția și intensificarea liberei cugetări, întreaga istorie a dezvoltării intelectuale a omenirii putând fi considerată ca o veșnică luptă între religie și libera cugetare. Tokarev încearcă să sintetizeze succint cele mai importante etape ale dezvoltării religiei, de la primii ei pași și până în zilele noastre, stabilind, pe cât posibil, legătura dintre această dezvoltare și mersul general al istoriei. O atenție deosebită este acordată șamanismului, deosebit de răspândit în Asia de Nord, el bazându-se pe credința că persoanele atinse de boli psihice reprezintă supranaturalul. Cuvântul șaman, ce provine din limba populației est-siberiene evenki, care face parte din grupa limbilor tunguze, înseamnă om surescitat, frenetic, șamanii fiind oameni nervoși, anormali, predispuși la accese, pregătirea pentru profesiunea de șaman începând de la îmbolnăvire psihică.

O calitate importantă a lucrării lui Tokarev este aceea că grupează și geografic diversele populații într-o asemenea ordine, încât din urmărirea înfățișării pe care o iau religiile lor să se poată reface astfel un tablou firesc al evoluției umane, cu oglindirea lor religioasă din ce în ce mai complexă. În cea de-a doua parte a cărții sunt studiate religiile în diverse societăți, acestea fiind  împărțite în clase, pornind de la cele categorisite ca național-statale:  cele ale incașilor, aztecilor, maya; până la cele trei mari religii mondiale: budismul, creștinismul și islamismul. Volumul lui Tokarev arată că există o solidaritate între obiectivitatea științifică și cauza umanismului militant, înarmându-l pe cititor cu informații științifice valoroase asupra genezei și locului istoric al religiei.

Cartea "Religia în istoria popoarelor lumii" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Politică (1982), Politică (1976) și Politică (1974).