Salman Rushdie - Grimus

Salman Rushdie, născut la 19 iunie 1947, este un scriitor britanic-american, născut în India. Opera sa combină realismul magic cu ficțiunea istorică, ocupându-se în primul rând de conexiuni, perturbări și migrații între civilizațiile orientale și occidentale, de obicei plasate pe subcontinentul indian. Primul său roman "Grimus", publicat în anul 1975, este o poveste parțial științifică, fiind în general ignorat de public și de criticii literari.

În "Grimus" narațiunea îl urmărește în mod liber pe Vultur-în-zbor, un tânăr american care primește darul nemuririi după ce bea o poțiune magică. Ulterior, acesta rătăcește pe pământ timp de 777 de ani, 7 luni și 7 zile. Încapacitatea sa de a se integra într-o lume a muritorilor îl face pe acesta să încerce să se sinucidă, după această încercare eșuată căzând prin Marea Mediterană într-o altă lume. El ajunge într-o dimensiune paralelă, pe insula Calf, care este locuită de alți nemuritori care beau poțiuni, insula fiind prezidată de ciudatul și puternicul Grimus. Nemuritorii care trăiesc pe insulă sosesc acolo după ce au epuizat multe vieți de pe Pamant. Nu numai faptul că respectiva comunitate se autosusține, este statică și sterilă, dar fiecare este prins în propriile sale obsesii. În cele din urmă sosirea lui Vultur-în-zbor zguduie lucrurile în moduri bune și rele, dar el cedează, de asemenea, stilului de viață confortabil, cel puțin până când acțiunile sale îl vor ajunge din urmă. O mare parte din eșecul critic al lui Grimus a fost pus pe seama incapacității percepute de Rushdie, de a face un întreg coeziv dintr-un amestec de gen și stil. Narațiunea fragmentată, care se mișcă între persoana întâi și a treia cu viteza fulgerului, este complexă și, deși fascinantă, nu are chiar aceeași notă sigură ca lucrările sale ulterioare. Tonul lui Grimus poate fi neuniform, și pare să sufere puțin din cauza lipsei de direcție autoritară. Având în vedere că este vorba de romanul de debut, Grimus este, totuși, o realizare majoră, chiar dacă însuși Rushdie nu are o părere prea bună despre acest roman.

Printre alte influențe, Rushdie încorporează în cartea sa mitologiile sufite, hinduse, creștine și nordice, alături de literatura pre și post-modernistă, în construcția caracterului și a formei narative. Ca mare parte dintre lucrările autorului, Grimus subminează conceptul de "cultură pură", demonstrând imposibilitate existenței oricărei culturi sau filosofii. Cu ajutorul acestei lucrări, Rushdie atrage atenția asupra statutului provizoriu al "Adevărului" textului sau și, prin urmare, asupra statutului provizioriu al oricărei relatări primite despre realitate, prin utilizarea metatextelor care scot în prim plan lipsa de naturalețe și părtinirea construcției textului ca o entitate.

Citirea romanului lui Rushdie seamănă în multe privințe cu punerea cap la cap a unui puzzle. Primul capitol implică întoarcerea tuturor pieselor, în așa fel încât să putem vedea cu ce anume lucrăm. Al doilea capitol apelează la puterea noastră de observație, nu doar pentru a privi piesele, ci și pentru a încerca să le potrivim. La începerea celui de-al treilea capitol mai avem aproximativ cincizeci de piese pentru a întregii imaginea finală, trebuind să pune totul la locul său pentru a avea o imagine de ansamblu și a ajunge la final. Ca toți marii artiști, Rushdie are capacitatea de a ne scoate din propria noastră lume dezorientându-ne, iar apoi reorientându-ne într-un mod mai mult antrenant decât neliniștitor.

Cartea "Grimus" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Polirom (2008) și Vintage (1996).