Romanul “Seducătoarea din Florența”, “The enchantress of Florence”, în limba engleză, de Salman Rushdie, a apărut în anul 2008, la editura Jonathan Cape, din Londra, a doua apariție fiind cea din Statele Unite, la editura Random House.
Opera reprezintă al noulea roman din palmaresul literar al autorului, fiind , după cum apreciază chiar autorul, unul dintre cele mai documentate cărți ale acestuia, fiind și foarte greu de asimilat de către cititori.
Romanul propune o altă poveste marcantă și fantastică, în care intervine din nou realismul magic, astfel că accentele abstacte și subtile în schițarea unei desfășurări a acțiunii, reprezintă elemente de bază.
Împăratul Abkar ajunge să se gândească din ce în ce mai mult la sine, așa că alege să își externalizeze viziunea în afara limitelor împărăției, având parte de o problemă importantă când alege să trăiască în intimidate.
În România, romanul apare în anul 2009, la editura Polirom, în format cartonat, cu supracopertă, fiind singura editură care publică romanul, altă ediție, fiind publicată în anul 2011, în format broșat, după o traducere de Dana Crăciun.
Ahmed Salman Rushdie s-a născut la data de 19 iunie 1947, în orașul metropolă, Bombay, astăzi Mumbai, fiind un important eseist și scriitor ce trăiește pe trei continente, fiind, pe lângă statutul de cetățean indian, cetățean englez și american.
Salman, urmează cursurile de bază în India, urmând din anul 1965, cursurile universitare de istorie în Anglia, la Cambridge.
După absolvire, face un pas spre cinematografie în India, însă se întoarce cu timpul în Anglia, unde lucrează în publicitate, timp de zece ani.
În anul 1975, acesta scrie prima sa operă, “Grimus”, iar mai târziu, la începutul anilor ’80, scrie mult mai celebra lui operă “Copiii din miez de noapte”, operă premiată în anul 1981.
Printre cele mai importante romane scrise de autor, putem aminti de “Patrii imaginare”, 1991, “Orient, Occident”, 1994, “Calcă această graniță”, 2003 sau “Casa Golden”, 2017.
Romanul “Seducătoarea din Florența” de Salman Rushdie, poate fi categorisit ca un basm marcant, în care mitologia, fantasticul și misticismul, sunt elementele de referința prezente în operă, astfel că autorul imaginează un ținut denumit Sikri, în care Abkar, monarhul, trăiește și este respectat de supușii săi.
Chiar dacă respectul îi conferă o imagine marcantă, acesta dezvoltă foarte multe detalii ciudate, începând să se încreadă în imaginația ce are tendința de a-i juca feste, astfel că, monarhul iubește cu ardoare un produs al imaginației proprii, iubita sa, Jodha, fiind doar în mintea acestuia, însă, chiar dacă reprezintă o himeră, are puterea de a decide, în fața tuturor și în fața celorlalte soții ale acestuia din harem.
Pe de altă parte, împăratul oferă tuturor reuniuni periodice în care le vorbește despre filosofia lui proprie sau despre cultură și religie, evidențiindu-l de latura conservatoare prezentă în acea perioadă de timp, însă toate gândurile profunde ale acestuia sunt ascunse, acesta fiind o personalitate cu foarte multe caractere greu de deslușit.
Cel care naufragiază și se stabilește la curtea împăratului, Mogor del Amore, începe să spună o poveste impresionantă plasată pe alt continent, pe vremea familiei Medici, în timpul perioadei renascentiste, atunci când se perindau prin fața ochilor foarte multe personalități marcante ale vieții artistice.
Printre toate aceste personalități, intervine o femeie seducătoare și plină de farmec, în persoana seducătoarei din Florența, Qara Koz, cea care se ocupa cu vrăjitoria și care reușea de fiecare dată să îndeplinească fiecare fantezie a unui bărbat.
Autorul, prin această operă, face o paralelă pacifistă între comuniunea dintre două continente, însă visul pe care acesta îl transpune, nu se potrivește cu realitatea, împăratul trăind intens, doar din visele pe care le transformă în realitate.