Salvador Dali - Viata secreta a lui Salvador Dali

Autobiografia "Viața secretă a lui Salvador Dali" a apărut pentru prima dată în 1942 la editura Dial Press. În limba română apare la editura Cartier în 1998, ediție ce va fi urmată de Rabi în 2000, și Est în 2002.

A fost catalogată drept cea mai bună autobiografie a anului datorită stilului său inconfundabil de a exprima propria realitate. Totuși, George Orwell nu a fost de acord cu asta și a privit cartea ca fiind numai bună de denunțat poliției fiindcă relatările sale despre abuzuri de orice fel nu sunt potrivite pentru lumea cititorilor. Charles Stuckey a declarat public că Dali a reușit să revoluționeze un gen literar și că a fost interpretat greșit de criticii și scriitorii ce nu au simțul umorului.

Cele 30 de povestiri ne conduc în lumea să ce este de fapt o aventură a suprarealismului realității. Totul începe cu dorințele sale de pe vremea când era copil, apoi continuă cu îndeplinirea viselor de la maturitate. Copilăria sa a fost destul de ciudată, lipsea de la ore din cauza crizelor de anghină și uneori își provoca singur durere pentru a scăpa de profesorii plictisitori. Colegii îl considerau nebun din cauza prostiilor pe care le făcea și din cauza desenelor sale care nu erau convenționale. Iubea hainele ciudate făcute din materiale fine și dădea mulți bani, probabil de aceea a ajuns de multe ori în punctul în care să spună că este sărac. Suferea de paranoia, la un moment dat s-a tăiat pe spate fiindcă a crezut că are o lăcustă pe el. S-a dovedit a fi o aluniță pe care o avea de ani buni, așa cum s-a dovedit că materia de pe peretele său pe care a studiat-o timp de șase zile era nimic altceva decât un muc. Pentru că nu reușea să fie într-o relație, a decis să judece în față femeile ce i se păreau urâte și așa și-a creat un renume de imbecil. A făcut și progrese, a inventat propriul parfum din uleiuri și excremente de țap cu gândul că așa va reuși să ajungă la inima cuiva. Se iubea pe sine însuși mai mult decât orice, îi lua ore să își aleagă ținutele și să își aranjeze părul și mustața, dar îi plăcea să iasă în evidență pe unde mergea. Minunea face că o femeie l-a apreciat pentru ceea ce era și numele ei a fost Gala. Aceasta i-a devenit sotie și a reușit să îl mai calmeze din crizele sale existențiale și să îl încurajeze să își expună talentul. În orice domeniu a reușit să exceleze, de la pictura care a ajuns acum în muzee internaționale, până la scenariile de film ce încă rulează pe diferite platforme. Fiindcă tatăl său nu l-a susținut niciodată pe plan artistic, el fiind un avocat de succes, a decis să îi dovedească talentul încă de la primul tablou pictat. În 1938 l-a cunoscut pe Sigmund Freud căruia i-a dăruit un portret. Freud nu era pasionat de suprarealiști însă Dali îi ajunsese cumva la inimă. În același an a fost și la casa de modă a lui Coco Chanel unde și-a expus peste 10 tablouri ce în momentul de față se află la Galeria de Artă din New York. La New York s-a stabilit și el după declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial și aici a început să adopte un stil mai potolit în picturile sale. De aici a mai continuat viața sa câțiva zeci de ani până ce a suferit un stop cardiac la vârsta de 83 de ani.