Sam Bourne - Ultimul testament

Jonathan Saul Freedland s-a născut pe 25 februarie 1967 în familia unui mare jurnalist de origine evreiască. În copilărie îl însoțea pe tatăl său pe teren și a început să îi placă asta. Va studia politica, dreptul și jurnalismul la Oxford și în acest timp va începe să scrie articole pentru ziarul școlii. În 1990 începe să lucreze pentru BBC ca reporter de știri și televiziune iar doi ani mai târziu deja avea rubrica sa personală despre știri științifice. Toate ziarele naționale au început să îi facă oferte dar el a ales numai cinci dintre ele, printre care Daily Mirror, New York Times sau Evening Standard. În 1998 publică primul roman istoric despre Marea Britanie ce va fi distins cu Premiul Somerset Maugham. Urmează apoi alte 18 cărți ce îl vor aduce în lumea reflectoarelor, mai ales pentru că susțin culturile ce sunt blamate în societate. În literatură va purta numele de Sam Bourne, mai ales pentru thrillere, dar nu va face nici o diferență pentru că fanii săi sunt obișnuiți cu cuvintele alese și exactitatea informațiilor.

Romanul "Ultimul testament" a fost publicat pentru prima dată la editura Harper Collins în 2007. În limba română apare un an mai târziu la editura Polirom.

Maggie Costelloe era cea mai bună negociatoare de pace din Washington și așa se face că va fi trimisă în Orientul Mijlociu pentru a reuși să preia frâiele discuțiilor. Avusese un concediu lung dar acceptă până la urmă și ajunge la Ierusalim pentru a stăpâni un val de crime ce s-a soldat cu un mare scandal între partide. Niciuna dintre părți nu voia să vină la masa negocierilor și ea trebuia să le analizeze din umbră fiindcă nu erau dispuși să vorbească. Problema era că dacă nu reușea să facă pace, întreg Orientul Mijlociu o luă razna și decide să analizeze până la urmă crimele pentru a observa dacă există vreun complot la mijloc. În mod surprinzător descoperă că victimele erau nișate: arheologi, speologi sau religioși fanatici, adică oameni ce știau mai multe secrete decât ar trebui. Unul dintre partide îi spune să înceteze căutările pentru că nu este treaba ei și asta o face să insiste și mai mult asupra misterului. Detaliile istorice au o exactitate nemaiîntâlnită iar povestea se scurge frumos, nimic nu este ieșit din comun sau nelalocul lui.